Algoritmi în calculul cuantic

IT & C - Descarcă PDFSfetcu, Nicolae (2026), Algoritmi în calculul cuantic, IT & C, 5:2, 30-39, DOI: 10.58679/IT29426, https://www.internetmobile.ro/algoritmi-in-calculul-cuantic/

 

Algorithms in Quantum Computing

Abstract

A quantum algorithm can be understood as a sequence of operations on qubits: preparing an initial state, applying quantum gates, amplifying the probabilities associated with the desired solutions, and finally measuring the system. The measurement is essential, but also limiting: it transforms the quantum state into a classical result, so the design of the algorithm must make the correct solution as likely as possible before reading it. Therefore, quantum computing is not about “trying all solutions in parallel”, but using interference to reinforce useful answers and cancel out wrong answers.

Keywords: quantum algorithm, quantum computing, quantum computers, Shor’s algorithm, Grover’s algorithm

Rezumat

Un algoritm cuantic poate fi înțeles ca o succesiune de operații asupra qubiților: pregătirea unei stări inițiale, aplicarea unor porți cuantice, amplificarea probabilităților asociate soluțiilor dorite și, în final, măsurarea sistemului. Măsurarea este esențială, dar și limitativă: ea transformă starea cuantică într-un rezultat clasic, astfel încât proiectarea algoritmului trebuie să facă soluția corectă cât mai probabilă înainte de citire. De aceea, calculul cuantic nu înseamnă „încercarea tuturor soluțiilor în paralel”, ci folosirea interferenței pentru a întări răspunsurile utile și a anula răspunsurile greșite.

Cuvinte cheie: algoritm cuantic, calcul cuantic, calculatoare cuantice, algoritmul lui Shor, algoritmul lui Grover

 

IT & C, Volumul 5, Numărul 2, Iunie 2026, pp. 30-39
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT29426
URL: https://www.internetmobile.ro/algoritmi-in-calculul-cuantic/
© 2026 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Algoritmi în calculul cuantic

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science Researcher ID V-1416-2017. Email: nicolae@sfetcu.com

 

Introducere

Calculul cuantic reprezintă una dintre cele mai importante direcții ale informaticii moderne, deoarece propune un mod fundamental diferit de prelucrare a informației. În locul biților clasici, care pot avea valoarea 0 sau 1, calculatorul cuantic folosește qubiți, sisteme fizice care pot fi descrise prin superpoziții de stări. La acestea se adaugă fenomene precum interferența și inseparabilitatea, care permit construirea unor algoritmi imposibil de imitat eficient, în anumite cazuri, de calculatoarele clasice. Totuși, avantajul cuantic nu apare automat: el depinde de problema aleasă, de forma algoritmului și de posibilitatea implementării pe hardware suficient de stabil. Manualul clasic al lui Nielsen și Chuang descrie calculul cuantic ca o disciplină aflată la intersecția dintre informatică, fizică și teoria informației. (Nielsen and Chuang 2010)

Un algoritm cuantic poate fi înțeles ca o succesiune de operații asupra qubiților: pregătirea unei stări inițiale, aplicarea unor porți cuantice, amplificarea probabilităților asociate soluțiilor dorite și, în final, măsurarea sistemului. Măsurarea este esențială, dar și limitativă: ea transformă starea cuantică într-un rezultat clasic, astfel încât proiectarea algoritmului trebuie să facă soluția corectă cât mai probabilă înainte de citire. De aceea, calculul cuantic nu înseamnă „încercarea tuturor soluțiilor în paralel”, ci folosirea interferenței pentru a întări răspunsurile utile și a anula răspunsurile greșite.

Prezentul articol este o extindere a unui subcapitol din cartea Introducere în tehnologiile cuantice – Calculul cuantic, criptografia cuantică, filosofia tehnologiilor cuantice. (Sfetcu 2026)

Concepte fundamentale ale calculului cuantic

Qubiți și spațiul de stare cuantic

Definiția generală a unui qubit ca stare cuantică a unui sistem cuantic pe două niveluri
Credit: Clemens Adolphs/Wikimedia Commons, licența CC BY-SA 3.0

Definiția generală a unui qubit ca stare cuantică a unui sistem cuantic pe două niveluri.

Un computer cuantic procesează informația folosind qubiți (biți cuantici) în locul biților clasici. Matematic, un qubit este descris ca un vector în spațiul Hilbert bidimensional, având două stări de bază |0⟩ și |1⟩. Starea generală a unui qubit este o superpoziție α|0⟩ + β|1⟩, unde α și β sunt numere complexe ce satisfac |α|2 + |β|2 = 1. Pentru un sistem cu n qubiți, starea generală este o superpoziție a celor 2n stări de bază |00…0⟩ până la |11…1⟩. Această explozie combinatorială a spațiului de stare face posibile calcule paralele masive – cu n qubiți putem reprezenta simultan 2n valori, ceea ce depășește exponențial capacitatea unui registru clasic cu n biți (Schneider and Smalley 2025). Totuși, extragerea rezultatului final se realizează prin măsurare, deci algoritmii cuantici trebuie construiți astfel încât interferența să concentreze probabilitatea pe rezultatul corect, care să poată fi citit cu o singură măsurătoare.

În reprezentarea pe sfera Bloch, orice stare pură poate fi parametrizată prin unghiurile θ și ϕ (iar „faza globală” nu este observabilă), și introduce pe scurt stările mixte (prin matrice de densitate). Sunt prezentate și operațiile asupra qubiților: porți/logici cuantice ca transformări unitare, măsurarea (care schimbă starea), inițializarea și transmiterea printr-un canal cuantic. (Nielsen and Chuang 2010)

Reprezentarea unui qubit în sfera Bloch.

Reprezentarea unui qubit în sfera Bloch.

Porți logice cuantice și circuite

Similar logicii booleene (AND, OR, NOT) folosite în circuitele digitale clasice, calculul cuantic se bazează pe un set de porți cuantice – operații unitare care evoluează starea qubiților.

Poarta logică cuantică este elementul fundamental al modelului de calcul pe circuite cuantice, operând pe un număr mic de qubiți, analog rolului porților logice în circuitele digitale clasice. O diferență centrală este că, în formularea ideală, porțile cuantice sunt reversibile și pot reproduce inclusiv calculul clasic prin porți reversibile (de exemplu, prin poarta Toffoli, care are un analog cuantic). (Williams and Clearwater 1998)

Din punct de vedere formal, o poartă cuantică este un operator unitar, reprezentat printr-o matrice unitară față de o bază ortonormală (uzual, baza computațională). Pentru un registru de n qubiți, poarta are dimensiunea 2n, iar ansamblul acestor transformări se leagă de grupul unitar U(2n). Deși teoria presupune grupuri continue, implementările hardware sunt limitate de precizie și erori. În plus, porțile pot fi interpretate ca evoluții temporale unitare asociate ecuației Schrödinger, adică aplicarea unei evoluții (U) pe o durată fixă. (Nielsen and Chuang 2010)

Noțiunea de universalitate implică faptul că orice operație unitară poate fi aproximată cu secvențe finite dintr-un set finit de porți (Williams and Clearwater 1998), iar teorema Solovay–Kitaev justifică eficiența aproximării pentru un număr constant de qubiți (Dawson and Nielsen 2006). Compunerea circuitelor în serie se face prin înmulțire matricială (cu ordinea inversată față de diagramă), iar în paralel prin produs tensorial (Nielsen and Chuang 2010). Măsurarea este un proces ireversibil (deci „nu este poartă”), guvernată de regula lui Born și relevantă mai ales în prezența inseparabilității.

Exemple de porți cuantice fundamentale includ poarta Hadamard (H), care pune un qubit în superpoziție echilibrată (|0⟩+|1⟩)/√2, porțile Pauli (X, Y, Z) ce efectuează rotații de 180° în spațiul stărilor, sau poarta CNOT (Control-NOT), care insepară doi qubiți (schimbă al doilea qubit doar dacă primul este 1).

Un algoritm cuantic este realizat ca un circuit compus dintr-o secvență de astfel de porți aplicate pe un set de qubiți inițializați într-o stare cunoscută (de obicei |00…0⟩). La finalul circuitului, starea rezultată este măsurată pentru a obține soluția. Un aspect notabil este că toate operațiile cuantice sunt reversibile (unitare), ceea ce diferă de multe operații clasice (de exemplu, porțile AND, OR nu sunt reversibile, pe când un circuit cuantic nu poate „uita” informație din cauza reversibilității impuse de mecanica cuantică).

Avantajul computațional cuantic

Potențialul calculului cuantic de a depăși calculul clasic rezidă în combinarea superpoziției, inseparabilității și interferenței. Anumite probleme pot fi transformate în astfel de circuite în care numărul de pași necesari scade dramatic comparativ cu cei mai buni algoritmi cunoscuți pe mașini Turing clasice. Acest avantaj cuantic poate fi quadratic (de ordin √N față de N pentru problema căutării nesortate, prin algoritmul Grover) (Lund et al. 2025) sau chiar exponențial (de ordin polinomial față de exponențial, cum este cazul factorizării numerelor întregi prin algoritmul lui Shor). Important de subliniat: nu toate problemele vor beneficia de accelerație cuantică; unele rămân la fel de greu de rezolvat. Comunitatea de cercetare investighează în prezent clasele de probleme ce pot obține accelerare cuantică semnificativă (de exemplu, probleme de simulare a sistemelor fizice, optimizare, învățare automată, etc. (Schneider and Smalley 2025) (Possati 2023)).

Algoritmi cuantici reprezentativi

Un algoritm cuantic este conceput să ruleze pe un model realist de calcul cuantic (cel mai des, modelul circuitelor cuantice), profitând de proprietăți precum superpoziția și interferența pentru a obține, în anumite probleme, avantaje de viteză față de algoritmii clasici. (Nielsen and Chuang 2010) Sunt menționate drept exemple cele mai cunoscute: algoritmul lui Shor (factorizare / logaritm discret) și algoritmul lui Grover (căutare).

Proiectarea algoritmilor cuantici diferă în funcție de calculul care trebuie formulat în operații reversibile/unitare, iar răspunsul se obține prin măsurare, ceea ce introduce adesea o componentă probabilistică. De asemenea, multe rezultate sunt formulate în termeni de „oracole” și de clase de complexitate (în special BQP).

Algoritmii se pot grupa după tehnica principală și problemele țintă: (Childs and van Dam 2010)

  • Algoritmi bazați pe Transformata Fourier Cuantică: Deutsch–Jozsa, Bernstein–Vazirani, Simon, estimarea fazei și Shor, plus formulări legate de problema de subgrup ascuns și aplicații precum estimarea anumitor sume (ex. Gauss).
  • Algoritmi bazați pe amplificarea amplitudinii: Grover (o accelerare tipic cvadratică pentru căutare) și numărare cuantică.
  • Algoritmi bazați pe plimbări cuantice (quantum walks), cu exemple precum distinții ale elementelor și triangle finding.

Domenii de aplicație importante ale algoritmilor cuantici sunt simularea sistemelor cuantice (un motiv major pentru calculul cuantic), rezolvarea unor probleme de algebră liniară (ex. rezolvarea sistemelor liniare) (Harrow et al. 2009), precum și direcții moderne hibride cuantic–clasice pentru optimizare și chimie computațională (ex. QAOA și VQE) (Moll et al. 2018).

Un prim moment important în istoria domeniului a fost algoritmul Deutsch–Jozsa. Acesta a arătat că există probleme artificiale, dar bine definite matematic, care pot fi rezolvate mai eficient pe un calculator cuantic decât prin metode clasice deterministe. Importanța sa nu constă neapărat în aplicații practice directe, ci în demonstrarea ideii că modelul cuantic de calcul poate avea o putere diferită de modelul clasic. (Deutsch and Jozsa 1992)

În anii mai recenți, cercetarea s-a orientat și către algoritmi hibrizi, care combină calculul cuantic cu optimizarea clasică. Aceștia sunt importanți pentru dispozitivele actuale, cunoscute ca dispozitive NISQ, adică sisteme cuantice de dimensiune intermediară, dar afectate de zgomot. Un exemplu este VQE, algoritmul variațional pentru estimarea energiilor fundamentale ale sistemelor cuantice, util mai ales în chimie cuantică. VQE a fost demonstrat pe un procesor fotonic și este conceput pentru a reduce cerințele de coerență pe termen lung, comparativ cu algoritmi cuantici mai exigenți. (Peruzzo et al. 2014)

Există și algoritmi cuantici pentru probleme de algebră liniară, precum HHL, propus de Harrow, Hassidim și Lloyd. Acesta poate estima anumite proprietăți ale soluției unui sistem liniar de ecuații cu o accelerare exponențială în condiții specifice, de exemplu pentru matrici rare și bine condiționate. Totuși, HHL nu produce direct întreaga soluție sub formă clasică, ci informații măsurabile despre starea cuantică asociată acesteia. Această distincție arată de ce avantajul cuantic trebuie analizat atent: uneori câștigul teoretic depinde de modul în care sunt încărcate datele, de precizia cerută și de forma rezultatului dorit. (Harrow et al. 2009)

Algoritmul lui Shor (1994)

Cel mai celebru exemplu de algoritm cuantic rămâne algoritmul lui Shor, destinat factorizării numerelor întregi mari și calculului logaritmilor discreți. Aceste probleme sunt importante deoarece stau la baza unor sisteme criptografice clasice. Shor a arătat că, pe un calculator cuantic ideal, factorizarea poate fi realizată în timp polinomial în numărul de cifre al intrării, spre deosebire de cei mai buni algoritmi clasici cunoscuți, care nu oferă aceeași eficiență generală.

Peter Shor a demonstrat teoretic în 1994 că un computer cuantic poate factoriza numere întregi foarte mari în timp polinomial, folosind transformata Fourier cuantică. Problema factorizării este dificilă clasic (crește exponențial cu dimensiunea numărului) și stă la baza securității unor scheme criptografice foarte răspândite (RSA, algoritmul de schimb de chei Diffie–Hellman, criptografia pe curbe eliptice). Algoritmul lui Shor este capabil să găsească divizorii primi ai unui număr N în O((logN)3) operații (neglijând factori policromi), un salt uriaș față de cei mai buni algoritmi clasici cunoscuți (Possati 2023).

Consecința este majoră: un calculator cuantic suficient de mare și corectat la erori ar putea compromite sisteme criptografice folosite pe scară largă. (Shor 1999) Consecința practică este că un calculator cuantic suficient de mare ar putea sparge majoritatea schemelor de criptare cu cheie publică folosite astăzi (RSA, ECC etc.), reprezentând o potențială vulnerabilitate majoră pentru securitatea informației (Possati 2023). Din fericire, implementarea practică a algoritmului lui Shor cere mii de qubiți logici fără eroare, un nivel încă neatins; cu toate acestea, perspectiva a declanșat dezvoltarea intensă a criptografiei post-cuantice (algoritmi clasici rezistenți la atacuri cuantice) și a stimulat interesul pentru criptografia cuantică ce oferă alternative sigure (vom detalia în secțiunea următoare).

Algoritmul lui Grover (1996)

Lov Grover a inventat un algoritm cuantic care accelerează căutarea într-o bază de date nestructurată. Dacă un algoritm clasic are nevoie, în medie, de un număr de pași proporțional cu mărimea bazei de date, Grover reduce complexitatea la ordinul rădăcinii pătrate din numărul de elemente. În esență, dacă avem N posibilități (de exemplu, căutarea unei intrări într-o bază de date neindexată), un computer clasic mediu ar necesita O(N) pași pentru a găsi soluția (scanând toate opțiunile în cel mai rău caz). Algoritmul lui Grover folosește operații de amplificare a amplitudinii (prin aplicarea repetată a unui operator special, numit difuzor Grover) pentru a crește probabilitatea soluției corecte și reduce numărul de pași la O(√N) (Lund et al. 2025). Deși acest speed-up este doar quadratic (nu exponențial ca Shor), algoritmul Grover are aplicații generale – orice problemă de căutare nestructurată sau de satisfacere a unei condiții poate teoretic beneficia de el. Practic, Grover devine relevant pentru spații uriașe de date; de exemplu, spargerea prin forță brută a unei chei simetrice de 128 biți ar dura 2128 operații clasice, dar doar 264 operații cuantice cu Grover. Aceasta înseamnă că lungimile cheilor simetrice ar trebui dublate pentru a menține același nivel de securitate în fața viitoarelor calculatoare cuantice (ex: AES-256 ar oferi un nivel de securitate similar AES-128 în era cuantică, datorită Grover). Ca și Shor, algoritmul Grover necesită tot hardware cuantic robust și suficient de scalabil – până în prezent a fost testat doar pe probleme mici (câțiva qubiți) din cauza limitărilor experimentale.

Acest avantaj este mai mic decât cel oferit de Shor, dar este mult mai general, deoarece tehnica de „amplificare a amplitudinii” poate fi folosită ca subrutină în numeroase probleme de optimizare și căutare. (Grover 1996)

Alți algoritmi și abordări

Literatura oferă și alți algoritmi cuantici notabili.

O direcție deosebit de promițătoare este simularea sistemelor cuantice. Ideea provine încă din observațiile lui Richard Feynman, care a argumentat că natura cuantică este dificil de simulat eficient pe calculatoare clasice și că un sistem cuantic ar putea fi cel mai potrivit instrument pentru a simula un alt sistem cuantic. (Feynman 1982) Ulterior, Seth Lloyd a formulat conceptul de simulator cuantic universal, arătând că dinamica unor sisteme cuantice locale poate fi simulată eficient de un calculator cuantic. (Lloyd 1996) Această familie de algoritmi are aplicații potențiale în chimie, fizica materialelor, proiectarea medicamentelor și studiul reacțiilor moleculare.

Un alt exemplu este QAOA – Quantum Approximate Optimization Algorithm, algoritmul cuantic aproximativ de optimizare. Acesta urmărește găsirea unor soluții bune pentru probleme combinatoriale, precum MaxCut, printr-un circuit cuantic parametrizat și o buclă de optimizare clasică. Calitatea soluției depinde de un parametru care controlează adâncimea circuitului, iar creșterea acestuia poate îmbunătăți rezultatul, dar cere hardware mai performant. (Farhi et al. 2014)

Mulți dintre acești algoritmi sunt adaptați pentru calculatoarele actuale din categoria NISQ (Noisy Intermediate-Scale Quantum), un termen propus de John Preskill (2018) pentru dispozitivele actuale cu zeci-sute de qubiți fizici, dar fără corecție completă a erorilor (Preskill 2018). De exemplu, algoritmii variaționali (VQE – Variational Quantum Eigensolver, QAOA ș.a.) combină circuite cuantice scurte cu optimizare clasică iterativă pentru a evita adâncimi mari de circuit ce ar fi afectate de decoerență. Până acum, niciun algoritm cuantic nu a demonstrat avantaj practic covârșitor față de calculul clasic în rezolvarea unei probleme utile (în afara experimentelor de laborator create special). Totuși, progrese rapide au loc la nivel de algoritmi și teorie – de ex., Montanaro (2016) oferă o sinteză a multor algoritmi cuantici cunoscuți (Lund et al. 2025). Se așteaptă ca pe măsură ce hardware-ul evoluează și permite qubiți mai stabili, acești algoritmi să fie testați la scară mai mare și, eventual, să aducă supremația cuantică asupra unor probleme practice (supremația cuantică se referă la realizarea unei sarcini de calcul într-un timp infezabil pentru orice computer clasic actual) (Lund et al. 2025).

În prezent, una dintre marile dificultăți este diferența dintre algoritmii cuantici ideali și implementarea lor practică. Qubiții reali sunt sensibili la zgomot, decoerență și erori de poartă. Din acest motiv, mulți algoritmi cu avantaj teoretic clar necesită calcul cuantic tolerant la erori, adică mașini mult mai avansate decât majoritatea sistemelor disponibile astăzi. John Preskill a subliniat că dispozitivele NISQ pot fi utile pentru explorarea fizicii cuantice și a unor aplicații experimentale, dar nu trebuie considerate suficiente pentru a transforma imediat întreaga informatică. (Preskill 2018)

Concluzii

Algoritmii cuantici sunt importanți nu doar pentru că pot accelera anumite calcule, ci și pentru că schimbă felul în care înțelegem calculul însuși. Shor demonstrează un avantaj spectaculos pentru factorizare și logaritmi discreți, Grover oferă o accelerare generală pentru căutare, algoritmii de simulare cuantică promit aplicații naturale în fizică și chimie, iar metodele variaționale încearcă să valorifice dispozitivele cuantice disponibile astăzi. Cu toate acestea, calculul cuantic nu înlocuiește calculul clasic în toate situațiile. El este o resursă specializată, puternică în anumite clase de probleme și dependentă de progresul hardware-ului, al corecției erorilor și al metodelor de programare.

Prin urmare, algoritmii cuantici trebuie priviți ca o punte între teorie și tehnologie. Pe de o parte, ei arată limitele calculului clasic și deschid direcții noi în criptografie, optimizare, simulare și învățare automată. Pe de altă parte, aplicarea lor practică cere prudență: avantajul cuantic real trebuie demonstrat nu doar matematic, ci și experimental, pe probleme utile și la scară relevantă. Tocmai această combinație între promisiune și dificultate face ca studiul algoritmilor cuantici să fie una dintre cele mai dinamice teme ale științei contemporane.

Bibliografie

  • Childs, Andrew M., and Wim van Dam. 2010. “Quantum Algorithms for Algebraic Problems.” Reviews of Modern Physics 82 (1): 1–52. https://doi.org/10.1103/RevModPhys.82.1.
  • Dawson, C. M., and M. A. Nielsen. 2006. “The Solovay-Kitaev Algorithm.” Quantum Information and Computation 6 (1): 81–95. https://doi.org/10.26421/QIC6.1-6.
  • Deutsch, David, and Richard Jozsa. 1992. “Rapid Solution of Problems by Quantum Computation.” Proceedings of the Royal Society of London. Series A: Mathematical and Physical Sciences 439 (1907): 553–58. https://doi.org/10.1098/rspa.1992.0167.
  • Farhi, Edward, Jeffrey Goldstone, and Sam Gutmann. 2014. “A Quantum Approximate Optimization Algorithm.” arXiv:1411.4028. Preprint, arXiv, November 14. https://doi.org/10.48550/arXiv.1411.4028.
  • Feynman, Richard P. 1982. “Simulating Physics with Computers.” International Journal of Theoretical Physics 21 (6): 467–88. https://doi.org/10.1007/BF02650179.
  • Grover, Lov K. 1996. “A Fast Quantum Mechanical Algorithm for Database Search.” arXiv:quant-Ph/9605043. Preprint, arXiv, November 19. https://doi.org/10.48550/arXiv.quant-ph/9605043.
  • Harrow, Aram W., Avinatan Hassidim, and Seth Lloyd. 2009. “Quantum Algorithm for Linear Systems of Equations.” Physical Review Letters 103 (15): 150502. https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.103.150502.
  • Lloyd, Seth. 1996. “Universal Quantum Simulators | Science.” https://www.science.org/doi/10.1126/science.273.5278.1073.
  • Lund, Brady D., Sakib Shahriar, Brady D. Lund, and Sakib Shahriar. 2025. “Quantum Computing: A Concise Introduction.” Encyclopedia 5 (4). https://doi.org/10.3390/encyclopedia5040173.
  • Moll, Nikolaj, Panagiotis Barkoutsos, Lev S. Bishop, et al. 2018. “Quantum Optimization Using Variational Algorithms on Near-Term Quantum Devices.” Quantum Science and Technology 3 (3): 030503. https://doi.org/10.1088/2058-9565/aab822.
  • Nielsen, Michael A., and Isaac L. Chuang. 2010. “Quantum Computation and Quantum Information: 10th Anniversary Edition.” Cambridge Aspire Website, Cambridge University Press, December 9. https://doi.org/10.1017/CBO9780511976667.
  • Peruzzo, Alberto, Jarrod McClean, Peter Shadbolt, et al. 2014. “A Variational Eigenvalue Solver on a Photonic Quantum Processor.” Nature Communications 5 (1): 4213. https://doi.org/10.1038/ncomms5213.
  • Possati, Luca M. 2023. “Ethics of Quantum Computing: An Outline.” Philosophy & Technology 36 (3): 48. https://doi.org/10.1007/s13347-023-00651-6.
  • Preskill, John. 2018. “Quantum Computing in the NISQ Era and Beyond.” Quantum 2 (August): 79. https://doi.org/10.22331/q-2018-08-06-79.
  • Schneider, John, and Ian Smalley. 2025. “What Is Quantum Computing? | IBM.” June 10. https://www.ibm.com/think/topics/quantum-computing.
  • Sfetcu, Nicolae. 2026. “Introducere în tehnologiile cuantice – Calculul cuantic, criptografia cuantică, filosofia tehnologiilor cuantice.” MultiMedia. https://www.telework.ro/ro/e-books/introducere-in-tehnologiile-cuantice/.
  • Shor, Peter W. 1999. “Polynomial-Time Algorithms for Prime Factorization and Discrete Logarithms on a Quantum Computer.” SIAM Review 41 (2): 303–32. https://doi.org/10.1137/S0036144598347011.
  • Williams, Colin P., and Scott H. Clearwater. 1998. Explorations in Quantum Computing. TELOS.

COMUNICAT DE PRESĂ: Site-ul jurnalului academic IT & C este disponibil acum în format bilingv, în limba română și în limba engleză

postat în: Știri 0

IT & C, Volumul 4, 2025Jurnalul academic IT & C anunță lansarea versiunii bilingve a site-ului său web, disponibil la adresa https://www.internetmobile.ro/. Începând de acum, platforma poate fi accesată atât în limba română, cât și în limba engleză, pentru a facilita o mai bună comunicare cu autorii, cercetătorii, cititorii și partenerii din țară și din străinătate.

Această dezvoltare reflectă direcția internațională a publicației și preocuparea constantă pentru creșterea vizibilității academice a conținutului publicat. Încă din 2022, în jurnalul IT & C sunt publicate articole în limba engleză, răspunzând astfel standardelor actuale ale comunicării științifice și cerințelor unui public academic tot mai divers.

Totodată, rezumatele tuturor articolelor publicate în jurnal sunt disponibile atât în limba română, cât și în limba engleză, ceea ce contribuie la o mai bună accesibilitate a conținutului și la o diseminare mai eficientă a rezultatelor cercetării.

Un alt element important care susține profilul academic al jurnalului îl reprezintă alocarea de DOI-uri (Digital Object Identifier) prin Crossref. Jurnalul IT & C, toate numerele sale — atât în format digital, cât și tipărit — precum și numeroase articole publicate beneficiază de acest indicator academic, esențial pentru identificarea, citarea și integrarea publicațiilor în circuitul științific internațional.

Prin această nouă etapă de dezvoltare, IT & C își consolidează poziția de publicație academică orientată spre calitate, vizibilitate internațională și accesibilitate, oferind o platformă modernă și relevantă pentru promovarea cercetării din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor.

Despre IT & C
IT & C este un jurnal academic dedicat publicării de articole și contribuții științifice din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor, urmărind să sprijine dialogul academic, diseminarea cercetării și conectarea comunității științifice la standardele internaționale de publicare.

Știri din tehnologia informației, comunicații, programare, inteligența artificială și securitate cibernetică, 20 martie

postat în: Știri 0

Big Tech se împrumută masiv ca să finanțeze valul AI

Cea mai mare poveste de fond din tehnologie nu este un produs, ci factura pentru infrastructura AI. Reuters arată că marile companii tech sunt tot mai dispuse să folosească piețele de datorie pentru a construi centre de date, cloud și capacitate de antrenare/inferență, într-o schimbare clară față de anii în care se bazau aproape exclusiv pe lichidități proprii. Estimarea de cheltuieli pentru AI în 2026 depășește 600 miliarde de dolari, față de aproximativ 410 miliarde în 2025. În plus, după emisiunea uriașă de obligațiuni a Amazon, analiștii și-au revizuit în sus prognozele privind datoria „hyperscalerilor” pentru 2026. Miza nu este doar creșterea AI, ci și riscul de supra-investiție, presiunea pe marje și dependența întregii industrii de energie, cipuri și finanțare ieftină. (Reuters)

Nvidia mută centrul de greutate al AI spre „inference”

La GTC 2026, Nvidia a transmis unul dintre cele mai puternice semnale strategice ale anului: următoarea bătălie majoră nu mai este doar antrenarea modelelor, ci rularea lor la scară, în produse și agenți autonomi. Jensen Huang a prezentat această pivotare spre AI inference, spunând că oportunitatea totală pentru cipurile AI ale companiei ar putea depăși 1 trilion de dolari până în 2027, dublu față de estimările anterioare. Compania a lansat și noi componente, inclusiv Vera CPU, a împins ideea de agenți software mai autonomi și a introdus instrumente enterprise pentru control și siguranță. Dincolo de marketing, mesajul este clar: AI trece din faza de experiment în faza de operare masivă, iar asta schimbă ce tip de hardware se cumpără, cum se proiectează cloudul și cine câștigă în ecosistem. (Reuters)

Nvidia va livra 1 milion de cipuri către AWS până în 2027

Una dintre cele mai concrete știri ale săptămânii este acordul prin care Nvidia va vinde către Amazon Web Services 1 milion de GPU-uri până la sfârșitul lui 2027. Nu vorbim doar despre o comandă mare, ci despre un indicator al dimensiunii reale a cererii pentru AI în cloud. Reuters notează că acordul include și tehnologii conexe de networking și inferență, ceea ce arată că AWS nu cumpără doar „mai multe plăci”, ci construiește o stivă completă pentru servicii AI la scară foarte mare. Pentru piață, acordul confirmă trei lucruri: dominația Nvidia încă rezistă, hyperscalerii continuă să parieze agresiv pe AI, iar diferențierea în cloud se mută tot mai mult spre performanță, latență și cost per interogare AI. Este una dintre cele mai relevante confirmări comerciale ale boomului infrastructural din 2026. (Reuters)

OpenAI cumpără Astral și intră mai adânc în războiul pentru programatori

Pe partea de programare, una dintre cele mai importante mișcări este achiziția Astral de către OpenAI. Astral este foarte cunoscută în ecosistemul Python pentru unelte rapide și fiabile folosite de dezvoltatori, iar Reuters spune că OpenAI vrea să le integreze în platforma Codex. Semnalul strategic este major: AI pentru coding nu mai este doar un „feature” într-un chatbot, ci devine un produs central în competiția dintre OpenAI, Anthropic și Google pentru workflow-ul zilnic al programatorilor. Reuters mai notează că Codex a ajuns la peste 2 milioane de utilizatori activi săptămânal, cu creșteri accelerate de la începutul anului. Pentru industrie, acest lucru înseamnă că următoarea etapă nu va fi doar generarea de cod, ci controlul întregului lanț: linting, testare, refactorizare, rulare și integrare în IDE-uri și pipeline-uri reale. (Reuters)

OpenAI pregătește un „superapp” desktop cu ChatGPT, Codex și browser AI

Tot pe frontul dezvoltatorilor și al produselor AI, Reuters a relatat că OpenAI plănuiește să combine aplicația ChatGPT, platforma de coding Codex și browserul său AI într-un singur produs desktop. De ce contează? Pentru că este încă o dovadă că marile laboratoare AI încearcă să controleze nu doar modelul, ci și interfața zilnică de lucru. Fragmentarea produselor a devenit o problemă chiar pentru OpenAI, iar noua direcție sugerează o integrare mai strânsă între conversație, automatizare și dezvoltare software. Practic, compania încearcă să transforme asistentul AI într-un mediu de operare complet pentru muncă digitală, inclusiv pentru scriere de cod. Dacă strategia reușește, competiția nu va mai fi între chatboți, ci între ecosisteme complete de productivitate și programare, unde fidelizarea utilizatorului devine mai importantă decât o singură lansare de model. (Reuters)

Cybersecurity: cazul Stryker a dus la o alertă oficială privind Microsoft Intune

În securitate cibernetică, una dintre cele mai importante evoluții a fost combinația dintre atacul asupra producătorului de echipamente medicale Stryker și reacția rapidă a autorităților americane. Reuters a relatat că atacul a afectat procesarea comenzilor, producția și livrările, iar ulterior agenția americană CISA a cerut companiilor să își securizeze mai bine configurațiile pentru Microsoft Intune și sistemele de endpoint management. Asta mută povestea din zona unui incident izolat într-o problemă sistemică: atacatorii caută tot mai des platformele centrale de administrare IT, pentru că de acolo pot controla acces, dispozitive și aplicații la scară mare. Lecția pentru companii este clară: securitatea modernă nu mai înseamnă doar antivirus și firewall, ci întărirea infrastructurii de identitate, MDM și administrare centralizată, exact acolo unde businessul modern și munca hibridă sunt cel mai vulnerabile. (Reuters)

Comunicații: Deutsche Telekom și Starlink duc satelitul direct în rețeaua mobilă europeană

Pe segmentul comunicațiilor, parteneriatul anunțat de Deutsche Telekom cu Starlink este una dintre cele mai relevante știri din martie. Reuters spune că scopul este extinderea conectivității mobile în zonele europene unde acoperirea terestră este slabă sau greu de construit din cauza reliefului ori a constrângerilor de mediu. Importanța reală a știrii este că ideea „direct-to-cell” trece de la demonstrații la poziționare comercială serioasă în Europa. Asta poate schimba modelul clasic de extindere a rețelelor mobile, mai ales în regiuni rurale, montane sau cu infrastructură dificilă. În același timp, crește presiunea pe operatorii tradiționali și pe reglementatori să trateze satelitul nu ca pe o nișă, ci ca pe un strat complementar al rețelelor mobile. Pentru utilizatori, miza este simplă: mai puține „zone moarte”. (Reuters)

România începe, în sfârșit, pregătirea cadrului instituțional pentru AI Act

În România, una dintre cele mai importante știri tech este demararea formală a cadrului instituțional pentru aplicarea AI Act. Potrivit relatărilor din 18 martie, bazate pe un memorandum guvernamental publicat pe 12 martie, statul român începe să definească arhitectura prin care va aplica Regulamentul (UE) 2024/1689. Dincolo de limbajul birocratic, semnificația este mare: companiile, administrația și autoritățile de supraveghere au nevoie de claritate privind cine controlează conformitatea, notificarea, supravegherea și relația cu normele europene. Pentru piața locală de software și AI, acest pas este relevant fiindcă mută discuția de la entuziasm la guvernanță: evaluări de risc, transparență, responsabilitate și conformitate pentru sistemele AI folosite în sectoare sensibile. Faptul că România intră acum în faza instituțională arată că 2026 va fi anul trecerii de la teorie la implementare. (The Romania Journal)

România a lansat ROePAS beta, punct unic de acces la servicii publice digitale

O altă știre importantă din România este lansarea, de către ADR, a versiunii beta a platformei ROePAS, prezentată ca punct unic de acces la serviciile publice digitale. Conform ADR, platforma oferă acces centralizat la informații, proceduri online și asistență și face parte din proiectul de cloud guvernamental. Mai mult, instituția spune că ROePAS se integrează cu Single Digital Gateway și YourEurope și include funcții precum autentificare prin eIDAS și ROeID, ticketing, feedback și integrări cu instituții precum ANAF, ONRC sau Ministerul Justiției. Un detaliu foarte important este migrarea a peste 5.000 de proceduri din fostul portal PCUe. Aceasta este una dintre puținele știri locale care nu țin doar de planuri, ci de lansarea efectivă a unei componente de infrastructură digitală cu impact direct asupra cetățenilor și companiilor. (adr.gov.ro)

ANCOM a adoptat Planul de acțiuni 2026, cu efect direct asupra comunicațiilor electronice

Pentru zona românească de comunicații, adoptarea Planului de acțiuni ANCOM 2026 este una dintre cele mai importante evoluții de reglementare din acest început de an. Din informațiile publice reiese că autoritatea continuă dezvoltarea legislației secundare prevăzute de Legea nr. 50/2024, iar planul acoperă teme de comunicații electronice, servicii poștale, administrare și management al spectrului. De ce este important? Pentru că în telecom, marile schimbări nu apar doar din anunțurile operatorilor, ci și din ritmul în care reglementatorul clarifică regulile pentru infrastructură, spectru, piețe și obligații tehnice. Într-un an în care Europa discută intens despre conectivitate satelitară, reziliență de rețea și modernizarea serviciilor electronice, direcția ANCOM va influența direct investițiile operatorilor și viteza cu care apar servicii noi pe piața românească. (ANCOM)

Convergența responsabilă: Tehnologia cuantică, AI și securitatea într-o nouă arhitectură a încrederii

IT & C - Descarcă PDFSfetcu, Nicolae (2025), Convergența responsabilă: Tehnologia cuantică, AI și securitatea într-o nouă arhitectură a încrederii, IT & C, 5:1, 3-8, https://www.internetmobile.ro/convergenta-responsabila-tehnologia-cuantica-ai-si-securitatea/

 

Responsible Convergence: Quantum Technology, AI and Security in a New Architecture of Trust

Abstract

IT & C journal continues to function as a quarterly platform for reflection and research at the intersection of information technology, telecommunications, software, programming, artificial intelligence and cybersecurity. In this context, the March 2026 issue proposes a dense and coherent agenda: from quantum applications and AI governance, to cyber resilience and digital humanism.

If we were to summarize the stakes of this issue in a single idea, it would sound like this: not technology, per se, is the central question, but the form of civilization that we build through technology. In 2026, it is no longer enough to innovate; we must demonstrate that we innovate responsibly, transparently, auditably and humanely.

Keywords: information technology, telecommunications, internet, software, programming, web development, artificial intelligence, cybersecurity, IT&C, magazine, journal

Rezumat

Revista IT & C continuă să funcționeze ca o platformă trimestrială de reflecție și cercetare la intersecția tehnologiei informației, telecomunicațiilor, software-ului, programării, inteligenței artificiale și securității cibernetice. În acest cadru, numărul din martie 2026 propune o agendă densă și coerentă: de la aplicații cuantice și guvernanță AI, până la reziliență cibernetică și umanism digital.

Dacă ar fi să rezumăm miza acestui număr într-o singură idee, ea ar suna astfel: nu tehnologia, în sine, este întrebarea centrală, ci forma de civilizație pe care o construim prin tehnologie. În 2026, nu mai este suficient să inovăm; trebuie să demonstrăm că inovăm responsabil, transparent, auditabil și uman.

Cuvinte cheie:  tehnologia informației, telecomunicații, internet, software, programare, dezvoltare web, inteligența artificială, securitate cibernetică, IT&C, revista, jurnal

 

IT & C, Volumul 5, Numărul 1, Martie 2026, pp. 3-8
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469
URL: https://www.internetmobile.ro/convergenta-responsabila-tehnologia-cuantica-ai-si-securitatea/
© 2026 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Convergența responsabilă: Tehnologia cuantică, AI și securitatea într-o nouă arhitectură a încrederii

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science Researcher ID V-1416-2017

 

Revista IT & C continuă să funcționeze ca o platformă trimestrială de reflecție și cercetare la intersecția tehnologiei informației, telecomunicațiilor, software-ului, programării, inteligenței artificiale și securității cibernetice. În acest cadru, numărul din martie 2026 propune o agendă densă și coerentă: de la aplicații cuantice și guvernanță AI, până la reziliență cibernetică și umanism digital.

Dacă ar fi să rezumăm miza acestui număr într-o singură idee, ea ar suna astfel: nu tehnologia, în sine, este întrebarea centrală, ci forma de civilizație pe care o construim prin tehnologie. În 2026, nu mai este suficient să inovăm; trebuie să demonstrăm că inovăm responsabil, transparent, auditabil și uman.

Tehnologia informației

Aplicații ale tehnologiei cuantice în managementul informațiilor

Acest articol deschide, pe bună dreptate, zona de frontieră a numărului. Tehnologia cuantică nu mai poate fi tratată ca un exercițiu pur teoretic sau ca un orizont îndepărtat. În managementul informațiilor, perspectiva cuantică schimbă felul în care înțelegem:

  • modelarea incertitudinii,
  • optimizarea fluxurilor informaționale,
  • prioritizarea deciziilor în medii cu complexitate ridicată.

Editorial, merită subliniat un lucru: valoarea cuanticului nu stă doar în performanță brută, ci în faptul că obligă organizațiile să-și regândească epistemologia operațională — adică modul în care definesc „informație relevantă”, „risc acceptabil” și „decizie justificabilă”.

Managementul în era AI și a reglementării tehnologiei

Dacă primul articol extinde frontiera tehnică, al doilea redefinește frontiera managerială. Managementul modern nu mai poate fi redus la eficiență internă; el devine un echilibru între:

  • performanță,
  • conformitate normativă,
  • legitimitate socială.

În era AI, managerul evoluează din rolul clasic de administrator de procese către rolul de arhitect al responsabilității tehnologice. Nu mai e suficient să „adopți AI”; trebuie să poți răspunde clar la întrebări precum:

  • cine este responsabil pentru deciziile modelului,
  • cum sunt prevenite prejudecățile sistemice,
  • ce mecanisme de contestare există pentru cei afectați de deciziile automatizate.

Această mutație este una dintre cele mai importante ale deceniului.

Telecomunicații

Criptografia cuantică în telecomunicații: principii, arhitecturi, standardizare și perspective

În telecomunicații, articolul propune un arc complet: de la fundamente la implementare, de la promisiune la standardizare. Este exact ce lipsește frecvent din dezbaterea publică: disciplina arhitecturală.

Criptografia cuantică este adesea prezentată fie triunfalist, fie sceptic. Dar realitatea tehnică este mai nuanțată:

  • există oportunități reale în securizarea canalelor critice,
  • există constrângeri de infrastructură, cost și interoperabilitate,
  • există nevoia de coexistență cu mecanismele criptografice clasice și post-cuantice.

Din perspectivă editorială, mesajul-cheie este limpede: securitatea telecom a viitorului nu se câștigă printr-un singur salt tehnologic, ci prin convergență standardizată — protocoale, arhitecturi, guvernanță, testare riguroasă și interoperabilitate reală.

Programare

Pledoarie pentru Python

Într-un număr orientat spre frontiere (cuantic, AI, securitate avansată), această pledoarie are rolul vital de a ancora dezbaterea în practica zilnică. Python nu este doar un limbaj popular; este un ecosistem de convergență între cercetare, inginerie și producție.

De ce contează editorial acest text?
Pentru că ne reamintește că marile transformări nu se implementează direct în abstract, ci în cod, în pipeline-uri, în biblioteci, în API-uri, în practici de testare și mentenanță. Python rămâne:

  • limbaj de prototipare rapidă,
  • limbaj de integrare interdisciplinară,
  • limbaj-punte între laborator și industrie.

Dar pledoaria valoroasă nu e niciodată idolatrie tehnică. Python este puternic când este însoțit de:

  • disciplină inginerească,
  • design clar,
  • control al dependențelor,
  • securitate by design,
  • calitate operațională.

Cu alte cuvinte, limbajul facilitează, dar cultura tehnică livrează.

Inteligența artificială

Inteligența artificială 2026 – 2050, între fundamente teoretice și sistem auto-auditabil

Acest articol ridică miza dincolo de trenduri. Nu discută AI-ul ca modă, ci ca proiect de sistem. Iar conceptul de auto-auditabilitate este, probabil, una dintre cele mai fertile direcții pentru următorii ani.

Un sistem AI auto-auditabil presupune, în esență:

  • trasabilitate a datelor și deciziilor,
  • explicabilitate operațională,
  • capacitate internă de verificare și semnalare a deviațiilor,
  • guvernanță tehnică reproductibilă.

Editorial, merită insistat: fără auditabilitate, AI-ul rămâne opac; iar opacitatea, la scară socială, devine risc sistemic. De aceea, discuția despre viitorul AI trebuie mutată de la „ce poate modelul?” la „cum demonstrăm că funcționează legitim, sigur și echitabil?”.

Era AI și a umanismului digital

Acest articol completează perfect perspectiva anterioară. Dacă auto-auditabilitatea oferă mecanisme, umanismul digital oferă sens. Împreună, ele răspund la întrebarea esențială: pentru cine optimizăm tehnologia?

Umanismul digital nu este o frână pentru inovare, ci un criteriu de calitate al inovării. El cere ca proiectarea AI să fie:

  • centrată pe demnitatea umană,
  • orientată spre autonomie, nu dependență,
  • incluzivă, nu extractivă,
  • capabilă să păstreze deliberarea umană în deciziile cu impact major.

Acest echilibru dintre performanță și sens va diferenția ecosistemele tehnologice robuste de cele care produc, pe termen lung, neîncredere și reacție socială.

Securitate cibernetică

Amenințări persistente avansate în securitatea cibernetică contemporană – o prezentare generală analitică

Încheierea numărului cu o analiză APT este nu doar oportună, ci necesară. Amenințările persistente avansate reprezintă forma matură a conflictului digital: răbdătoare, adaptivă, strategică, orientată pe obiective cu valoare înaltă.

Contribuția majoră a unui astfel de articol este schimbarea de perspectivă:

  • de la securitate ca reacție punctuală,
  • la securitate ca capacitate continuă de anticipare și reziliență.

În fața APT-urilor, apărarea eficientă cere:

  • vizibilitate extinsă asupra infrastructurii,
  • corelarea semnalelor slabe,
  • igienă operațională riguroasă,
  • antrenament organizațional constant,
  • cooperare interinstituțională și partajare inteligentă de informații.

În termeni editoriali: securitatea cibernetică nu mai este un „departament”; este o proprietate emergentă a întregii organizații.

Concluzie editorială

Numărul din martie 2026 al revistei IT & C construiește un mesaj puternic prin coerența tematică a secțiunilor sale: viitorul tehnologiei nu se joacă între „nou” și „vechi”, ci între „opac” și „responsabil”. Existența acestor secțiuni — de la tehnologia informației la telecom, programare, inteligență artificială și securitate cibernetică — confirmă o arhitectură editorială orientată spre dialog interdisciplinar.

Cuantica ne împinge spre noi paradigme de calcul și protecție a informației. AI-ul ne obligă să redefinim responsabilitatea. Programarea ne oferă instrumentele concrete ale transformării. Securitatea ne amintește că orice progres fără reziliență este fragil. Iar umanismul digital ne spune, poate cel mai important, că performanța tehnologică fără finalitate umană este o victorie incompletă.

Aceasta este, în fond, direcția matură pentru 2026: tehnologie avansată, guvernanță lucidă, umanitate păstrată.

1 … 5 6 7 8 9 10 11 … 47