De la dosar la inferență. Legitimitatea epistemică a deciziei administrative asistate de inteligența artificială

Integrarea sistemelor de inteligență artificială în administrația publică este analizată, de regulă, din perspectiva eficienței, transparenței, nediscriminării și responsabilității. Prezentul articol pornește de la o problemă anterioară acestor cerințe: în ce condiții poate o autoritate publică să trateze o inferență algoritmică drept temei legitim de cunoaștere pentru adoptarea unei decizii administrative individuale? Studiul examinează trecerea de la modelul deciziei întemeiate pe fapte documentate și pe un raționament atribuibil și reconstructibil la o administrație în care scorurile, clasificările și predicțiile algoritmice influențează stabilirea situației de fapt și exercitarea discreției.

Inteligența artificială între instrument și partener cognitiv – Reflecții asupra unei revoluții în curs

Eseul propune o reflecție asupra Inteligenței Artificiale din perspectiva unui simplu utilizator al acesteia, care încearcă să-i analizeze natura dincolo de performanțele sale tehnologice și de impactul asupra omului. Autorul formulează mai multe ipoteze personale, susținând că Inteligența Artificială nu întrunește caracteristicile unei invenții în sensul clasic al termenului, ci poate fi privită ca un fenomen, expresie a atingerii unui prag critic al acumulării și procesării informației, ilustrat prin metafora unui „gheizer informațional”.

Singurătatea în era conexiunilor infinite: De la condiție existențială la criză antropologică

Prezentul studiu își propune să analizeze fenomenul singurătății dintr-o perspectivă interdisciplinară, integrând dimensiuni filosofice, antropologice, psihosociologice și psihanalitice, în contextul transformărilor tehnologice accelerate ale secolului XXI. Cercetarea urmărește să clarifice distincția conceptuală dintre singurătatea ca stare obiectivă și însingurarea ca experiență subiectivă, precum și să evalueze impactul noilor tehnologii de comunicare asupra psihicului uman și a relațiilor interpersonale.

Era AI și a umanismului digital

Inteligența artificială (AI) a trecut de la o activitate științifică specializată la o forță omniprezentă care modelează fiecare domeniu al activității umane. Acest articol explorează caracteristicile definitorii ale erei AI, urmărind modul în care AI a evoluat de la sisteme algoritmice înguste la ecosisteme socio-tehnice complexe. Analizăm stadiul actual al activității în sectoare cheie – sănătate, finanțe, educație, muncă, guvernare, cultură – evidențiind atât oportunitățile, cât și riscurile. Elementul central al acestei discuții este umanismul digital: un cadru care plasează demnitatea umană, valorile, capacitatea de acțiune și prosperitatea socială în centrul proiectării și implementării AI. Lucrarea susține că AI etică nu poate fi o idee ulterioară; trebuie să fie integrată în practica tehnică, politica instituțională și narațiunile culturale. În cele din urmă, examinăm evoluțiile viitoare, de la integrarea AI în viața de zi cu zi până la cadrele de reglementare și concluzionăm cu modalități de aliniere a inovației tehnologice cu prosperitatea umană.

Inteligența artificială 2026 – 2050, între fundamente teoretice și sistem auto-auditabil

Inteligența artificială nu mai este o promisiune a viitorului, ci o infrastructură invizibilă a prezentului. Acest articol propune o lectură coerentă și strategică a evoluției AI, de la fundamentele sale cibernetice până la formele contemporane – inteligența artificială generativă, sistemele hibride și convergența cu calculul cuantic.

Inteligența artificială și tehnologiile cuantice

Inteligența artificială cuantică presupune utilizarea calculului cuantic pentru algoritmii de învățare automată. Datorită avantajelor computaționale ale calculului cuantic, IA cuantică poate obține rezultate imposibile pentru computerele clasice.

Câteva note privind inteligența artificială

În articol se face o comparație între inteligența artificială și gândirea umană. Se argumentează că doar aceasta din urmă poate crea și decide în mod responsabil. Deși inteligența artificială va înlocui omul în multe activități rutiniere, ea nu va putea pune în pericol primatul speciei umane, între altele deoarece niciun automat nu posedă obiective și inițiative proprii. Se sugerează condiții necesare pentru roboți mai apropiați de performanțele umane.

Potențialul disruptiv al cercetării științifice românești. Microstudii de caz: AI și tehnologia cuantică. Repere şi observaţii.

Întrebarea generatoare a comunicării noastre se concentrează pe evaluarea disruptivității în contextul cercetării românești și, implicit, pe modalitățile de eficientizare. Prioritizarea ideilor radical noi, care contestă paradigmele existente; investițiile curajoase în proiecte interdisciplinare; simplificarea birocrației și stimularea colaborării internaționale pot fi câteva dintre efectele pozitive ale disruptivității aplicate cercetării autohtone, cu impact global.

Viitorul IT-ului și inteligența artificială

Furduescu, Bogdan-Alexandru (2024), Viitorul IT-ului și inteligența artificială, IT & C, 4:1, 70-75, https://www.internetmobile.ro/viitorul-it-ului-si-inteligenta-artificiala/   The Future of IT and the Artificial Intelligence Abstract We live in a century that should be called the „Information Century”, marked by the „information … Citeşte mai mult

Articles published according to the current editorial policy