Inteligența artificială, între instrument de lucru și partener cognitiv. Reflecții asupra unei revoluții în curs
Eseul propune o reflecție asupra Inteligenței Artificiale din perspectiva unui simplu utilizator al acesteia, care încearcă să-i analizeze natura, dincolo de performanțele sale tehnologice și de impactul asupra omului. Autorul formulează mai multe ipoteze personale, susținând că Inteligența Artificială nu întrunește caracteristicile unei invenții în sensul clasic al termenului, ci poate fi privită ca un fenomen, expresie a atingerii unui prag critic al acumulării și procesării informației, ilustrat prin metafora unui „gheizer informațional”.
Sunt propuse noțiunile de Inteligență Spontană, ca alternativă conceptuală la termenul consacrat de Inteligență Artificială, și de IASFERĂ, definită ca un nou strat informațional al Pământului, rezultat din interacțiunea dintre om, cunoaștere și sistemele inteligente.
