Din experiența noastră cu formatele digitale de peste 20 ani, și din analiza datelor actuale pe Internet, rezultă că foarte mulți cititori preferă, pe lângă cel mai cunoscut format digital (PDF), și formatele standard de carte electronică (EPUB) și cele folosite de cititoarele Kindle de la Amazon (MOBI este unul din aceste formate).
Cele trei publicație apar trimestrial începând din septembrie 2022, intenționând să ajute la înțelegerea naturii globale a provocărilor actuale. Prin ele încercăm să promovăm un dialog între diverse perspective și experiențe, bazat pe cercetări originale asupra practicii și studiului domeniilor respective la nivel național, european și global.
Publicațiile permit cercetătorilor și practicienilor, atât din sectorul public cât și din cel privat, să-și împărtășească cunoștințele, ideile și abordarea cu privire la studiile specifice. Misiunea noastră este axată pe oferirea de șanse egale cadrelor universitare și practicienilor din domeniile specifice să discute și să provoace idei consacrate și emergente, să abordeze lacunele existente în cunoaștere prin promovarea noilor cunoștințe, și să modeleze evoluția cunoașterii dincolo de comunitățile tradiționale de cercetare.
Având în vedere unele opinii apărute în spațiul public cu privire la Proiectul de Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României, aflat în proces de transparență decizională, publicat pe site-ul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, precum și unele întrebări adresate de către jurnaliști, facem următoarele precizări punctuale:
Cu privire la parcursul legislativ al proiectului de lege
Proiectul a fost inițiat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, denumit în continuare MCID, în calitatea sa de autoritate națională în domeniul securității cibernetice, cu rol de elaborare și inițiere de proiecte de acte normative și politici publice, în temeiul art. 1, alin. (3) și art. 4 alin. (1) din HG nr. 371/2021.
Proiectul de lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României a fost preluat de către MCID de la Ministerul Apărării Naționale, în scopul includerii componentei civile și a completării normelor care guvernează și facilitează securitatea cibernetică la nivel național.
În prima versiune a proiectului de lege, anterior preluării de către MCID, acesta a fost elaborat de către un grup de lucru format din toate autoritățile care sunt în prezent avizatoare ale proiectului de lege, coordonat de către MApN.
MCID inițiază proiectul de lege în calitate de coordonator de reformă PNRR pe Componenta C7 – Transformare digitală, reforma 3, conform Anexei la OUG nr. 124/2021 coroborat cu Acordul de finanțare dintre MIPE și MCID.
În procesul de elaborare a legii, MCID a colaborat cu Directoratul Național de Securitate Cibernetică, în calitatea sa de autoritate națională în domeniul securității cibernetice civile, conform OUG nr. 104/2021. De asemenea, MCID a colaborat și cu Serviciul Român de Informații, pe componentele legii ce privesc securitatea națională a României, respectiv activitatea de cyber intelligence.
Cu privire la faptul că ” Nu orice site trebuie să fie supus obligațiilor de securitate, doar cele din sectoare esențiale și de la firme mari și mijlocii, conform directivei NIS2”
Securitatea cibernetică este dependentă de implementarea unui nivel minim obligatoriu de măsuri, în mod uniform, la nivelul tuturor infrastructurilor informatice, indiferent de mărimea acestora.
Totodată, proiectul de Lege privind securitatea și apărarea cibernetică are un spectru mai larg de aplicabilitate decât cel al Directivelor NIS1 și NIS2, cu care se sincronizează prin complementaritate și incluziune. Directivele NIS și legile care le transpun (actuala Lege nr. 362/2018 și o viitoare lege care va transpune Directiva NIS2) abordează aspecte punctuale de securitate cibernetică, cu un nivel de granularitate mai ridicat și cu o abordare tehnică mai aplicată decât prezentul proiect de lege.
Cu toate acestea, MCID a luat notă de îngrijorările exprimate cu privire la imposibilitatea implementării unora dintre măsurile enumerate în textul propunerii de lege, în vederea ajustării corespunzătoare a proporționalității în raport cu firmele mici.
Cu privire la obligația de comunicare a incidentelor, amenințărilor, riscurilor sau vulnerabilităților de securitate cibernetică exprimată prin ”2. Furnizorii de servicii de securitate cibernetică = delatori profesioniști”:
Cu titlu prealabil, menționăm că ”incidentele, amenințările, riscurile sau vulnerabilitățile de securitate cibernetică” au un caracter profund ilicit, de multe ori faptele constituind infracțiuni sau contravenții. Comunicarea unor asemenea incidente, amenințări, riscuri și vulnerabilități către autoritățile statului român contribuie activ și real la prevenirea și combaterea unor fapte ilicite în mediul cibernetic. Aserțiunea potrivit căreia furnizorul trebuie să-și ”protejeze” clientul care generează incidente, amenințări și riscuri de securitate cibernetică nu credem că poate constitui un argument licit și moral.
Mai mult, Directivele NIS și legile care le transpun presupun în egală măsură comunicarea de date și informații cu privire la incidentele, amenințările, riscurile sau vulnerabilitățile de securitate cibernetică, fără să aducă atingere datelor de conținut, datelor personale, vieții private, drepturilor și libertăților fundamentale.
Fiecare autoritate publică cu atribuții în domeniul securității cibernetice, pentru a-și putea exercita atribuțiile legale de protejare a rețelelor și sistemelor informatice, are nevoie de o colaborare loială cu furnizorii de servicii de securitate cibernetică. Această colaborare presupune inclusiv protejarea rețelelor și a sistemelor informatice ale acelor furnizori, care deservesc unor scopuri publice sau private.
Filosofia proiectului de lege este aceea de a asigura, prin toate mijloacele legale, protejarea integrității și funcționării rețelelor și sistemelor informatice care deservesc cetățenilor României.
Comunicarea incidentelor, amenințărilor, riscurilor sau vulnerabilităților de securitate cibernetică nu presupune transferul de date de conținut și, sub nicio formă, nu presupune transferul de date cu caracter personal. Aceasta presupune exclusiv seturi de date tehnice (metadate), aflate în legătură cu modalitatea de funcționare a sistemelor și rețelelor informatice protejate.
Orice intervenție asupra datelor de conținut din rețele și sisteme informatice se poate face doar prin mandat judecătoresc, în condițiile Legii nr. 51/1991 sau ale Legii nr. 135/2010, aspecte care nu fac obiectul prezentului proiect.
Proiectul de lege este redactat în strictă concordanță cu Decizia CCR nr. 17/2015, fiind excluse toate cazurile în care, fără mandat judecătoresc, ar putea fi preluate date sau ar putea fi accesate rețele și sisteme informatice ale unor persoane fizice sau juridice de drept privat.
Cu privire la partajarea atribuțiilor prevăzute la art. 10 din proiectul de lege, exprimată prin ” Care sunt, de fapt, sistemele informatice din competența SRI? Le mai poate identifica cineva?”
MCID apreciază utilă partajarea mai clară a atribuțiilor autorităților publice prevăzute la art. 10 din proiectul de lege. În prezent, logica legii urmărește asigurarea securității cibernetice a rețelelor și sistemelor informatice asupra cărora autoritățile publice prevăzute la art. 10 au atribuții conform legilor lor de organizare și funcționare sau altor legi speciale care le dau astfel de atribuții.
De asemenea, autorități precum SRI, SIE, MAPN, MAI și SPP, în calitate de autorități cu atribuții în domeniul securității naționale, au atribuții de asigurare a prevenirii și combaterii acelor amenințări de securitate cibernetică care constituie amenințări la adresa securității naționale a României, conform art. 3 din Legea nr. 51/1991. De aceea, în lumina asigurării unei protecții conforme în domeniul cyber intelligence, prin prezentul proiect de lege se completează și Legea nr. 51/1991 cu noi tipuri de amenințări cibernetice la adresa securității naționale a României.
Pe de altă parte, la nivelul legii, analizăm oportunitatea clarificării partajării unor atribuții precum asigurarea securității cibernetice vizavi de amenințările de tip APT, amenințări care sunt specifice activității de cyber intelligence și care nu pot face obiectul decât al activității serviciilor de informații.
Cu privire la faptul că ” Nu trebuie incluse activitățile și sistemele din domeniul civil în domeniul militar”
Apărarea națională are ca scop fundamental protejarea unor seturi de valori și bunuri societale, care se află în relație teritorială cu statul care le găzduiește. În mod similar, apărarea cibernetică la nivel național are în vedere protejarea întregului spectru de sisteme și rețele informatice care se află în relație teritorială cu statul român.
Din acest motiv, definiția ”apărării cibernetice” nu poate fi redusă doar la ”rețelele și sistemele informatice specifice apărării naționale” – care reprezintă doar spectrul de tehnologii informatice aflate în uzul și gestiunea MApN.
Așa cum menționează și MApN prin comunicat de presă, se poate ”compara apărarea spațiului cibernetic cu situația existentă în ceea ce privește spațiul aerian, în care majoritatea covârșitoare a utilizării revine aeronavelor civile, iar apărarea spațiului aerian revine în responsabilitatea MApN.
De asemenea, deși traficul maritim de mărfuri și persoane este preponderent aferent marinei comerciale, care are propriile instituții și mecanisme de asigurare a siguranței în navigație, totuși apărarea spațiului maritim național și garantarea libertății de navigație este prerogativul Forțelor Navale din cadrul MApN, care planifică și organizează operații militare în spațiul maritim sau fluvial național, dezvoltă capabilități de apărare, ceea ce nu lezează desfășurarea liberă a activităților în domeniul maritim.
În concluzie, din această perspectivă, proiectul de lege propus are menirea de a clarifica limitele de responsabilitate, rolul și atribuțiile corespunzătoare apărării cibernetice, astfel încât să se asigure corelarea cu legislația națională în domeniul apărării și tratatele internaționale, care stabilesc obligații și răspunderi statelor și, subsecvent, forțelor armate.”
DNSC, în calitate de autoritate națională în domeniul securității cibernetice, este îndrituită și prin legea sa actuală să coordoneze managementul incidentelor de securitate cibernetică. Actualul proiect vine să consolideze acest rol pe care o autoritate civilă trebuie să-l aibă în arhitectura de securitate cibernetică a unei țări.
PNRISC nu va conține date de conținut sau date personale, ci doar date tehnice, care privesc funcționarea sistemelor și rețelelor informatice, în scopul gestionării riscurilor și incidentelor de securitate cibernetică. Politicile de confidențialitate din PNRISC au rolul de a stabili măsuri adaptate nivelului de risc comportat de incidentele înscrise în platformă, spre a facilita compartimentarea corespunzătoare a accesului autorităților la informații, în baza principiilor ”nevoii de a cunoaște” și al ”nevoii de a împărtăși”.
PNRISC respectă bunele practici existente în domeniu, privind platformele de schimb de informații tehnice cu privire la incidentele de securitate cibernetică, de tipul ISACs (Information Sharing and Analysis Centers), care gestionează informațiile deținute în baza unor principii ferme de gestionare și confidențialitate a datelor înscrise în aceasta.
Apreciem temeinic și legal ca toate autoritățile prevăzute la art. 10 să fie în PNRISC, deoarece incidentele de securitate cibernetică sesizate prin Platformă nu vizează doar cele provenite de la furnizorii privați. Chiar și așa, în linia exemplelor furnizate de APTI, ORNISS are atribuții în domeniul coordonării politicilor de securitate a sistemelor și rețelelor informatice pe care sunt vehiculate informații clasificate și care aparțin unor persoane juridice de drept privat purtătoare de autorizații și certificate de securitate industrială, conform HG nr. 585/2002. De asemenea, SPP, în temeiul art. 14 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 191/1998, ”organizează şi coordonează, pe timpul misiunilor de protecție şi paza, activitatea tuturor forțelor participante din cadrul instituțiilor prevăzute la art. 4 alin. (1)”, incluzând și activitatea de asigurare a securității cibernetice pentru demnitar. De aceea, informațiile și datele colectate de SPP trebuie raportate în PNRISC.
Cu privire la aspectele exprimate la punctul ” Să nu facem 7 legi cu 7 obligații de raportare!”
Prezentul proiect de lege abordează în mod integrat și cuprinzător aspectele de securitate cibernetică, însă la un nivel de granularitate tehnică mai redus față de alte legi complementare (cum ar fi Legea nr. 362/2018). Prezentul proiect de lege setează cadrul general de reglementare în domeniu, în timp ce Legea nr. 362/2018 și OUG nr. 104/2021 au un obiect mai restrâns de aplicabilitate, dar și o abordare tehnică mai amănunțită.
În elaborarea prezentului proiect de lege s-a avut în vedere armonizarea și evitarea suprapunerilor cu legile existente, în mod particular în privința setului de măsuri care este enunțat și detaliat în raport cu transpunerea Directivei NIS, printre care și obligațiile de raportare a incidentelor cibernetice.
În același timp, ținând cont de abordarea de ansamblu, prezentul proiect de lege trebuie să stabilească cadrul arhitectural de bază, pentru asigurarea interoperabilității dintre actorii vizați. Tocmai crearea PNRISC asigură un cadru unitar de notificare a incidentele de securitate cibernetică, astfel încât să se asigure o reacție rapidă și coordonată pentru prevenirea amenințărilor de securitate cibernetică la adresa sistemelor și rețelelor informatice.
Cu privire la implicarea mediului privat și a societății civile în asigurarea securității cibernetice la nivel național
MCID propune o politică proactivă și deschisă față de mediul privat și societatea civilă în vederea asigurării cadrului național de securitate cibernetică.
Spre exemplu, proiectul de lege prevede că DNSC și celelalte autorități publice dezvoltă cadrul național de conștientizare a populației în cooperare cu mediul public, privat și academic, în scopul pregătirii populației privind modalitățile de comportament, reacție și apărare în mediul online.
Mai mult, MCID va aloca 10% din bugetul anual către un program de finanțare a cercetării în domeniul securității cibernetice, program la care sunt eligibile și firmele și ONG-urile.
Direcția Comunicare, Transparență și Dialog Social
În ultimii 60 de ani puterea de calcul a crescut exploziv, în special datorită cercetărilor spațiale, militare și industriale, și forțați fiind de recenta pandemie de COVID-19 și de conflictele geopolitice. Caracteristicile specifice viitorului apropiat vor fi putere de calcul mult sporită, dispozitive mai inteligente, dataficarea tuturor aspectelor vieții noastre, încrederea sporită în tehnologiile digitale, automatizarea sporită a proceselor industriale. Domeniile cele mai vizate sunt Internetul lucrurilor, realitatea virtuală, realitatea augmentată și inteligența artificială. Tendințele IT în afaceri, militare și geopolitică, vor remodela viitorul nostru în plan social. Există tehnologii care nu sunt încă în stadiul lor stabil și matur, inclusiv rețele 5G, blockchain, realitate virtuală, etc. dar cărora analiștii le întrevăd un mare potențial.
Over the last 60 years, computing power has grown explosively, mainly due to space, military and industrial research, and forced by the recent COVID-19 pandemic and geopolitical conflicts. The specific features of the near future will be greatly increased computing power, smarter devices, datafication of all aspects of our lives, increased reliance on digital technologies, increased automation of industrial processes. The most targeted areas are the Internet of Things, virtual reality, augmented reality and artificial intelligence. IT trends in business, military and geopolitics will reshape our future socially. There are technologies that are not yet in their stable and mature stage, including 5G networks, blockchain, virtual reality, etc. but for which analysts see a great potential.
În ultimii 60 de ani puterea de calcul a crescut exploziv, în special datorită cercetărilor spațiale, militare și industriale, și forțați fiind de recenta pandemie de COVID-19 și de conflictele geopolitice. Caracteristicile specifice viitorului apropiat vor fi putere de calcul mult sporită, dispozitive mai inteligente, dataficarea tuturor aspectelor vieții noastre, încrederea sporită în tehnologiile digitale, automatizarea sporită a proceselor industriale. Domeniile cele mai vizate sunt Internetul lucrurilor, realitatea virtuală, realitatea augmentată și inteligența artificială.
Soluția optimă pentru rezolvarea actualelor probleme este accelerarea transformării digitale, prioritizând unele procese și funcții specifice. Un exemplu tipic este dezvoltarea aplicațiilor pentru educație și conferințe video pe perioada pandemiei. Problemele actuale care împiedică transformarea digitală implică faptul că nu există seturi cuprinzătoare de date la nivel macro, astfel încât efectul general al transformării digitale este încă destul de redus.
Inteligența artificială a fost utilizată încă de la începuturile sale din anii 1950. O regăsim acum în electrocasnice, comunicații, sănătate, agricultură, aplicații militare, etc. Este omniprezentă în toate activitățile umane care implică un grad minim de automatizare și control. Dar este și contestată în același timp, prin posibilitatea pierderii controlului asupra acesteia dacă roboții vor depăși inteligența umană, și problemele sociale care apar prin pierderea locurilor de muncă determinată de automatizările pe baza inteligenței artificiale. Inteligența artificială va crește eficiența, este mai puțin predispusă la erori, poate lucra continuu fără pauze și se poate folosi în situații riscante pentru om. Inteligența artificială va fi folosită în continuare pentru a analiza interacțiunile pentru a determina conexiunile și perspectivele de bază, pentru a ajuta la prezicerea cererii de servicii și pentru a detecta modelele în schimbare ale comportamentelor. În prezent o parte din studii se concentrează pe ciclul de viață al unui sistem al inteligenței artificiale, care definește fazele pe care ar trebui să le urmeze o organizație pentru a profita de tehnicile inteligenței artificiale și în special de modelele de învățare automată pentru a obține valoare practică de afaceri. Problemele actuale cu inteligența artificială este că deocamdată aplicarea ei implică mari costuri. Cercetarea în domeniul inteligenței artificiale este centrată în prezent pe obiective vizând raționamentul, reprezentarea cunoștințelor, planificarea, învățarea, procesarea limbajului natural, percepția și capacitatea de a muta și manipula obiecte. Aceste obiective sunt atinse prin căutare și optimizare matematică, logică formală, rețele neuronale artificiale și metode bazate pe statistică, probabilitate și economie. Dacă cercetarea în inteligența generală artificială ar produce un software suficient de inteligent, acesta ar putea fi capabil să se reprogrameze și să se îmbunătățească. Inteligența sa ar crește exponențial într-o explozie de inteligență și ar putea depăși dramatic oamenii conform conceptului de transumanism. Inteligența va avea un rol predominant, în viitorul apropiat, în recunoașterea facială, educația în școli, medicină, afaceri și diplomație.
Rețelele 5G de comunicații au devenit de curând o realitate, după un deceniu de dezvoltare. 5G este standardul tehnologic de a cincea generație pentru rețelele celulare în bandă largă. Noile rețele au viteze de descărcare mai mari, și o lățime de bandă mai mare, îmbunătățind calitatea serviciilor de Internet în zonele aglomerate. 5G-Advanced este numele pentru versiunea 18 a 3GPP. 5G permit operațiuni complexe care sunt acum realizabile, precum controlul dronelor, mașini autonome și orașe inteligente. Arhitectura 5G rezultă din analiza diferitelor rapoarte accesibile publicului publicate de organisme de standardizare, cercetare și științifice, vizând stabilirea unei înțelegeri comune și coerente asupra componentelor arhitecturii 5G. În acest scop, este necesară vizualizarea diferitelor componente într-un mod modular și general. Până în 2024, rețelele 5G vor acoperi 40% din toată lumea, practic 25% din datele de trafic mobil la nivel mondial.
Internetul lucrurilor (IoT), după o perioadă de încetinire a creșterii pe perioada pandemiei, și-a reluat dezvoltarea accelerată și se așteaptă la o creștere mult mai mare în următorii ani, datorită convergenței mai multor tehnologii, inclusiv senzori de mărfuri, sisteme încorporate din ce în ce mai puternice și învățarea automată. Conceptul de „casă inteligentă”, mai actual ca oricând prin prisma crizei energetice actuale, este aproape imposibil de dezvoltat fără implicarea Internetului lucrurilor, în ciuda riscurilor privind confidențialitatea și securitatea. Tendința actuală a IoT este creșterea explozivă a dispozitivelor conectate și controlate prin Internet cu ajutorul serverelor web, permițând o integrare mai directă a lumii fizice în sisteme bazate pe computer.
Dezvoltatorii software dispun, în ultimii ani, de procesoare cu mai multe unități de execuție sau mai multe procesoare care efectuează calcule împreună, iar calculul a devenit o activitate mult mai concurentă decât în trecut. Proiectarea și implementarea software-ului variază în funcție de complexitatea software-ului. De exemplu, proiectarea și crearea Adobe Photoshop a durat mult mai mult timp decât proiectarea și dezvoltarea unui editor de text, deoarece primul are o funcționalitate de bază mult mai mare. În următorii ani se preconizează apariția de noi medii de dezvoltare integrate, mai puternice, care pot simplifica procesul și pot compila software-ul prin interfața de programare a aplicațiilor.
Știința datelor este un domeniu interdisciplinar emergent, pentru identificarea, colectarea, analiza și afișarea datelor de interes într-o gamă largă de domenii de aplicație. Știința datelor este strâns legată de big data, mineritul datelor, învățarea automată și inteligența artificială, utilizând tehnici specifice și limbaje de programare atât generale (precum Python) cât și specifice (limbajul de programare R, de exemplu). Nu există încă un consens cu privire la definiția științei datelor. Oamenii de știință de date sunt responsabili pentru defalcarea datelor masive (big data) în informații utilizabile, și pentru crearea de software (precum R) și algoritmi care ajută companiile și organizațiile să determine operațiunile optime.
Securitatea cibernetică a devenit deosebit de importantă din cauza dependenței crescute de sistemele informatice (internet, Bluetooth și Wi-Fi, etc.), și a dispozitivelor inteligente (smartphone, televizoare, în general Internetul lucrurilor) În viitorul apropiat, securitatea cibernetică este una dintre provocările semnificative, datorită complexității sistemelor informaționale. În contextul conflictelor armate actuale, există o îngrijorare tot mai mare că spațiul cibernetic va deveni teatrul de război predominant. Pentru protecția împotriva atacurilor cibernetice și a terorismului cibernetic, sunt dezvoltate tehnologii pentru combaterea deepfake-urilor și a vulnerabilităților open source, și se fac progrese în securitatea blockchain și criptarea homomorfă. În acest context, securitatea megadatelor (big data) presupune aderarea la conceptele de comportament etic corect și greșit în ceea ce privește datele, în special datele cu caracter personal. Etica big data pune accentul pe colectorii și diseminatorii de date structurate sau nestructurate. Securitatea și confidențialitatea informațiilor este susținută de o amplă documentație, prin care se încearcă în următorii ani să se găsească soluții concrete pentru maximizarea valorii informațiilor fără a sacrifica drepturile fundamentale ale omului.
Blockchain este o tehnologie bazată pe registru distribuit, constând din înregistrări (blocuri) conectate între ele folosind criptografia, și deci oferind o securitate mult sporită. Tehnologia blockchain se folosește, pe lângă tranzacțiile cu criptomonede, în o mulțime de aplicații cu consecințe de amploare pentru economie și societate, precum contractele inteligente și Internetul lucrurilor (IoT). Avantajul acestei tehnologii este că se bazează pe consens, iar datele odată adăugate nu mai pot fi eliminate sau modificate, eliminând o terță parte de încredere necesară în tranzacțiile tradiționale. Ingineria ontologică, împreună cu tehnologiile Web semantice, permit modelarea și dezvoltarea semantică a fluxului operațional necesar pentru proiectarea tehnologiei blockchain, cu accent în viitor pe sistemul de modelarea intreprinderilor.
Prin extinderea dramatică a internetului, rețelele sociale pot fi folosite pentru a reprezenta, identifica sau influența o cultură. Rețelele de socializare pot ajuta la îmbunătățirea sentimentului de conectare al unei persoane cu comunitățile reale sau online și poate fi un instrument eficient de comunicare (sau marketing), dar s-a dezvoltat și o utilizare a rețelelor sociale ca instrument de comunicare, propagandă și organizare în vremuri de tulburări politice. Analitica rețelelor sociale (analitica social media) este un domeniu nou și emergent, pregătit pentru a permite companiilor să își îmbunătățească inițiativele de gestionare a performanței în diferite funcții de afaceri, prin măsurarea eficienței campaniilor promoționale, colectarea de informații despre nevoile și preferințele clienților, discernerea percepțiilor mărcii, obținerea de feedback cu privire la performanța produsului sau pentru a capta date despre tendințele pieței. Cercetările actuale privind analitica rețelelor sociale se focalizează pe o abordare bazată pe business intelligence, pentru a obține date promițătoare, deși provocatoare, pentru business intelligence.
Cloud computing presupune disponibilizarea la cerere de resurse informatice, în special stocarea datelor (în cloud) și puterea de calcul, fără managementul activ direct de către utilizatori. Aceasta implică partajarea resurselor cu beneficii pentru utilizatori precum reducerea cheltuielilor de capital, fiabilitatea, recuperarea îmbunătățită în caz de dezastru, și colaborarea. Există însă și dezavantaje ale acestei tehnologii, precum costurile continue, problemele de securitate și dependența de internet. În prezent se dezvoltă tehnologii alternative la cloud computing, printre care edge computing, o paradigmă de calcul distribuită care aduce calculul și stocarea datelor mai aproape de sursele de date, îmbunătățind timpii de răspuns și economisind lățime de bandă. Internetul lucrurilor (IoT) este un exemplu de edge computing, fără ca aceste concepte să fie sinonime. O altă posibilitate este dezvoltarea conceptului de fog computing, o arhitectură care utilizează dispozitive edge pentru a efectua o cantitate substanțială de calcul, stocare și comunicare la nivel local și direcționată prin backbone pe Internet.
Realitatea virtuală oferă utilizatorilor o senzație captivantă a unei lumi virtuale, cu utilizări în divertisment, educație și afaceri, printre altele. În prezent, sistemele standard de realitate virtuală folosesc căști speciale, sau medii multi-proiectate. Se fac în prezent eforturi în integrarea realității virtuale și a terapiei cognitive comportamentale personalizate. Tehnicile și tehnologiile de realitate virtuală se concentrează în prezent pe formare și simulare, de exemplu în chirurgie, sau în aviație pentru simularea zborului. Se speră ca în perioada următoare să se rezolve unele din probleme care o limitează, precum dimensiunea dispozitivelor și performanțele grafice.
Realitatea augmentată combină lumea reală și conținutul generat de computer, inclusiv vizual, auditiv, haptic, somatosenzorial și olfactiv. Informațiile senzoriale suprapuse pot fi constructive sau distructive, această experiență împletind perfect lumea virtuală cu lumea fizică, fiind percepută ca un aspect imersiv al mediului real. Realitatea augmentată este folosită pentru a îmbunătăți mediile sau situațiile naturale și pentru a oferi experiențe îmbogățite din punct de vedere perceptiv. Ea are deja numeroase aplicații, precum îmbinarea unor produse din cataloagele online cu mediul în care se găsește utilizatorul, pentru a vedea în ce măsură o bibliotecă, de exemplu, se încadrează în camera în care se găsește utilizatorul. Neurochirurgii folosesc realitatea augmentată pentru a proiecta o imagine 3D a creierului pentru a-i ajuta în operație, iar în armată, piloții poartă căști pentru a crea o experiență cât mai reală în testele de simulare.
Chatbot este o aplicație software pentru a conduce o conversație prin chat online prin text sau text-to-speech, fără contact direct cu un agent uman. Este folosită în diverse scopuri, în servicii pentru clienți, rutarea cererilor sau colectarea de informații. Aplicațiile avansate folosesc procese extinse de clasificare a cuvintelor, procesoare în limbaj natural și inteligența artificială sofisticată. Unele din cercetările în acest scop se concentrează pe procesarea limbajului natural. Mai recent, se combină învățarea în timp real cu algoritmi evolutivi care își optimizează capacitatea de a comunica pe baza fiecărei conversații purtate.
Peisajul IT se schimbă continuu, impulsionat de recenta pandemie și conflictele geopolitice din ultimii ani. Tendințele IT în afaceri, militare și geopolitică, vor remodela viitorul nostru în plan social. Există tehnologii care nu sunt încă în stadiul lor stabil și matur, inclusiv rețele 5G, blockchain, realitate virtuală, etc. dar cărora analiștii le întrevăd un mare potențial.
Acesta este un articol cu Acces Deschis distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/), care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără restricții pe orice mediu, cu condiția ca lucrarea originală să fie citată corect.
Cunoașterea științifică e o funcție a psihicului uman, a conștiinței de sine. Pentru a defini acest termen în mod inechivoc, va trebui în primul rând să abordăm analitic conștiința umană ca atare, un subiect mult controversat, și pe drept.