Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Viitorul științei – Știința științelor, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Anomalii ale relativității generale, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE SOCIALE
Dezvoltarea capabilităților europene în domeniul managementului crizelor, de Alexandru Cristian
The Security Management System from the Perspective of the Global Energy Crisis and the Extended Black Sea Region Escalating Conflict, de Daniela Georgiana Golea, Andreea Florina Radu, și Tiberiu Tănase
Closed Economies, Autarchy – Failure and Economic Disaster, de Darius-Antoniu Ferenț
ȘTIINȚE FORMALE
Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining), de Drew Bentley
FILOSOFIE
Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-știință, de Nicolae Sfetcu
A Scientifically Acceptable Mechanism for the Reincarnation Process of the Self, de Adrian Klein
RECENZII CĂRȚI
Republica lui Platon, de Nicolae Sfetcu
The use of Big Data presents significant legal issues, especially from the point of view of data protection. The existing legal framework of the European Union, based in particular on Directive no. 46/95/EC and the General Regulation on the protection of personal data, provide adequate protection. But Big Data requires a comprehensive and global strategy. The evolution over time has been from the right to exclude others to the right to control one’s own data and, currently, to rethinking the right to (digital) identity.
Keywords: big data, legal aspects, European Union
Rezumat
Utilizarea Big Data prezintă probleme juridice semnificative, în special din punctul de vedere al protecției datelor. Cadrul juridic existent al Uniunii Europene, bazat în special pe Directiva nr. 46/95/CE și Regulamentul general privind protecția datelor cu caracter personal, oferă o protecție corespunzătoare. Dar, pentru Big Data este necesară o strategie cuprinzătoare și globală. Evoluția în timp a fost de la dreptul de a exclude pe alții la dreptul la controlul propriilor date și, în prezent, la regândirea dreptului la identitate (digitală).
Cuvinte cheie: big data, megadate, aspecte legale, Uniunea Europeană
Utilizarea Big Data prezintă probleme juridice semnificative, în special din punctul de vedere al protecției datelor. Cadrul juridic existent al Uniunii Europene, bazat în special pe Directiva nr. 46/95/CE și Regulamentul general privind protecția datelor cu caracter personal, oferă o protecție corespunzătoare. Dar, pentru Big Data este necesară o strategie cuprinzătoare și globală. Evoluția în timp a fost de la dreptul de a exclude pe alții la dreptul la controlul propriilor date și, în prezent, la regândirea dreptului la identitate (digitală).
Colectarea și agregarea datelor în Big Data nu sunt supuse reglementărilor privind protecția datelor, datorită noilor perspective privind confidențialitatea, cu posibilitatea apariției unor forme specifice de discriminare.
În 2014, în raportul Podesta s-a concluzionat că „analizele Big Data au potențialul de a eclipsa protecția drepturilor pe termen lung în ceea ce privește modul în care informațiile personale sunt utilizate în locuințe, pentru credite, ocuparea forței de muncă, sănătate, educație.” (European Economic and Social Committee 2017) Rezultă că sunt necesare noi modalități specifice de protecție a cetățenilor, deoarece cadrul juridic, chiar dacă este teoretic aplicabil, nu pare să ofere o protecție adecvată și deplină.
GDPR
Regulamentul UE privind protecția datelor 2016/679 (General Data Protection Regulation, „GDPR”) se ocupă de protecția datelor și viața privată a persoanelor din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European. Abordează în mod special exportul de date cu caracter personal în afara zonelor UE și SEE. GDPR intenționează să simplifice mediul de reglementare prin unificarea reglementării în cadrul UE. (European Parliament 2016)
GDPR se aplică în două cazuri pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (a) accesare de bunuri sau servicii contra cost de persoane din UE, sau (b) monitorizarea comportamentului lor în cadrul UE. Astfel, regulamentul permite extinderea acestuia la toți furnizorii de servicii pe internet, chiar dacă nu sunt stabiliți în UE. Mai general, GDPR se aplică tuturor agregatorilor mari de date, indiferent de conexiunile geografice sau fizice.
Etapele procesării datelor personale
Prelucrarea datelor cu caracter personal este definită de articolul 4, alineatul (2), ca fiind „orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează pe date cu caracter personal sau pe seturi de date cu caracter personal, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, recuperarea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, difuzarea sau punerea la dispoziție în alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea acestor date”.
Big Data include mai multe activități de prelucrare a datelor cu caracter personal, fiecare cu normele ei specifice:
colectarea datelor
stocarea datelor
agregarea datelor
analiza datelor și utilizarea rezultatelor analizei
Principiile procesării datelor
Prelucrarea datelor se bazează pe următoarele principii stabilite în Articolul 5 din GDPR:
Legalitate, corectitudine și transparență: Utilizatorii trebuie să fie pe deplin și corect informați în ceea ce privește politica de confidențialitate și, să poată accesa ușor propriile date.
Limitarea scopului: Colectorii de date trebuie să informeze persoana vizată despre scopurile colectării datelor, care pot fi prelucrate ulterior numai în acele scopuri.
Minimizarea datelor: Vor fi colectate numai datele cu caracter personal relevante scopurilor declarate.
Precizia și actualizarea: Datele se vor actualiza și rectifica ori de câte ori se impune prin scopul declarat. În cazul Big Data, este foarte important dreptul utilizatorilor de anulare sau ștergere a datelor personale.
Limitarea stocării: Datele vor fi păstrate doar pe perioada procesării și ulterior vor fi distruse. Durata stocării poate fi prelungită în măsura în care datele sunt arhivate în scopuri de interes public, cercetare științifică sau istorică sau statistice.
Integritatea și confidențialitatea: operatorul de date: Se va asigura o securitate adecvată datelor cu caracter personal prin măsuri tehnice și organizatorice.
Politica de confidențialitate și transparența
În cazul colectării de date pentru a completa un formular, se va respecta principiul minimizării datelor, solicitându-se doar datele relevante și strict necesare. În cazul colectării automate de date, precum cookie, monitorizare web sau geolocație, politica de confidențialitate trebuie să informeze utilizatorul asupra acestui aspect.
Scopurile procesării datelor
Datele anonime și agregate pot fi procesate în scopul identificării comportamentului anumitor categorii de consumatori. În acest scop, operatorul de date efectuează anonimizarea și le transferă apoi unei terțe părți care le utilizează.
Confidențialitate prin design și implicită
Conceptele de confidențialitate prin design și confidențialitate implicită nu au fost incluse explicit în reglementările UE. Dar, în conformitate cu art. 78 din GDPR, „Pentru a putea demonstra conformitatea cu prezentul regulament, operatorul ar trebui să adopte politici interne și să pună în aplicare măsuri care să îndeplinească, în special, principiile protecției datelor prin proiectare și protecția datelor în mod implicit. Astfel de măsuri ar putea consta, între altele, în minimizarea prelucrării datelor cu caracter personal, pseudonimizarea datelor cu caracter personal cât mai curând posibil, transparența în ceea ce privește funcțiile și prelucrarea datelor cu caracter personal, care să permită persoanei vizate să monitorizeze prelucrarea datelor, permițând operatorului să creeze și să îmbunătățească caracteristicile de securitate. La elaborarea, proiectarea, selectarea și utilizarea aplicațiilor, serviciilor și produselor care se bazează pe prelucrarea datelor cu caracter personal sau prelucrarea datelor cu caracter personal pentru a-și îndeplini sarcinile, ofertanții de produse, servicii și aplicații ar trebui încurajați să ia în considerare dreptul la date atunci când proiectează și elaborează astfel de produse, servicii și aplicații, ținând cont de stadiul actual al tehnicii, pentru a se asigura că operatorii și prelucrătorii își pot îndeplini obligațiile de protecție a datelor.”
Paradoxul (legal) al Big Data
Utilizarea Big Data implică cel puțin un paradox: pe de o parte, Big Data asigură o transparență maximă dar, în același timp, nu există o transparență adecvată în ceea ce privește utilizarea Big Data. Transparența este o problemă fundamentală deoarece influențează capacitatea unui utilizator de a permite divulgarea informațiilor sale.
Bibliografie
European Economic and Social Committee. 2017. “The Ethics of Big Data: Balancing Economic Benefits and Ethical Questions of Big Data in the EU Policy Context.” European Economic and Social Committee. February 22, 2017. https://www.eesc.europa.eu/en/our-work/publications-other-work/publications/ethics-big-data.
European Parliament. 2016. Regulation (EU) 2016/679 of the European Parliament and of the Council of 27 April 2016 on the Protection of Natural Persons with Regard to the Processing of Personal Data and on the Free Movement of Such Data, and Repealing Directive 95/46/EC (General Data Protection Regulation) (Text with EEA Relevance). OJ L. Vol. 119. http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj/eng.
Acesta este un articol cu Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/), care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără restricții pe orice mediu, cu condiția ca lucrarea originală să fie citată corect.
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Cunoașterea, de Nicolae Sfetcu
Cuvânt introductiv pentru (și despre) „Cunoașterea Științifică”, de Adrian Klein
ȘTIINȚE NATURALE
Teste gravitaționale, de Nicolae Sfetcu
Inside, and Beyond „Nothingness”, de Adrian Klein și Robert Neil Boyd
ȘTIINȚE SOCIALE
Fondarea Uniunii Europene și evoluția tratatelor comunității europene, de Alexandru Cristian
Istoria eugeniei, de Nicolae Sfetcu
Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE FORMALE
Ontologii de intreprindere în tehnologia blockchain, de Nicolae Sfetcu
FILOSOFIE
Platon: Biografia, de Nicolae Sfetcu
RECENZII CĂRȚI
Lebăda Neagră, un risc asumat – Merită?, de Nicolae Sfetcu
The concept of digital heterotopia implies a way to describe and analyze the special and evolving relationship between the contemporary state and digital money, including blockchain-driven cryptocurrencies. The characteristics of the state are affected by the connection with digital currencies. Social systems create their own boundaries and sustain themselves according to their internal logic, which does not derive from the system’s environment. So social systems are operationally closed and autonomous – they interact with their environment and there is a general increase in entropy, but individual systems work to maintain themselves and preserve their internal order.
Keywords: blockchain technology, blockchain, philosophy, digital heterotopia
Rezumat
Conceptul de heterotopie digitală implică o modalitate de a descrie și analiza relația specială și evolutivă dintre statul contemporan și banii digitali, inclusiv criptovalutele derulate prin blockchain. Caracteristicile statului sunt afectate prin conexiunea cu monedele digitale. Sistemele sociale își creează propriile limite și se mențin în viață conform logicii lor interne, care nu derivă din mediul sistemului. Deci, sistemele sociale sunt închise din punct de vedere operațional și autonome – interacționează cu mediul lor și există o creștere generală a entropiei, dar sistemele individuale lucrează pentru a se menține și pentru a-și păstra ordinea internă.
Donncha Kavanagh și Gianluca Miscione introduc conceptul de heterotopie[1] digitală ca o modalitate de a descrie și analiza relația specială și evolutivă dintre statul contemporan și banii digitali, inclusiv criptovalutele derulate prin blockchain. (Miscione and Kavanagh 2015)
Caracteristicile statului sunt afectate prin conexiunea cu monedele digitale. Sistemele sociale își creează propriile limite și se mențin în viață conform logicii lor interne, care nu derivă din mediul sistemului. Deci, sistemele sociale sunt închise din punct de vedere operațional și autonome – interacționează cu mediul lor și există o creștere generală a entropiei, dar sistemele individuale lucrează pentru a se menține și pentru a-și păstra ordinea internă. Sistemele autopoietice (precum statul, cu tendința de a menține ordinea interioară cu un grad remarcabil de independență față de lumea exterioară) pot contrasta cu cele alopoietice. Rezultă un stat cu un domeniu de influență finit, dar tulburat în ultimul timp de noile forme de bani digitali și infrastructurile corespunzătoare.
În general, lumea actuală este polarizată politic, cu foarte puține excepții. Noile sisteme monetare, precum criptovalutele, se încadrează în aceste excepții, existând tendința de decuplare a acestora de stat.
Satoshi Nakamoto, în proiectarea celei mai puternice criptovalute, a luat în considerare practic o lume imaginară populată de indivizi care nu au încredere între ei. În conformitate cu ideologia libertății, unul dintre obiectivele cheie a fost evitarea oricărei autorități. Soluția a fost Bitcoin, o variantă care deranjează toate infrastructurile formale actuale.
Foucault a folosit ideea heterotopiei pentru a identifica locurile în care normele și constrângerile hegemonice nu se aplică. El a folosit mai întâi termenul pentru a descrie spații cu multiple semnificații (Foucault and Miskowiec 1986) care reflectă alte spații, identificând diferite tipuri de heterotopii. Blockchain manifestă aceste atribute ale heterotopiei, la nivel digital. Blockchain este un element în creștere al „spațiului cibernetic” care a fost deja identificat ca o formă de heterotopie, (Young 1998) dar are și trăsături particulare.
În sistemul blockchain regăsim categoriile separate și opozabile ale heterotopiilor: centrul și periferia, interiorul și exteriorul, străin și local, etc. În acest spațiu, ”bibliotecile” și ”muzeele” ca tip heterotopic funcționează cu „timp de acumulare nelimitat”. (Foucault and Miskowiec 1986, 26) Deci, blockchain funcționează în conformitate cu o logică similară.
Spațiile heterotopice evită normele și structurile stabilite în favoarea proceselor alternative de ordine socială care nu limitează imaginația, alteritatea și diferența.
Tehnologii digitale pot fi interpretate și ca tehnologii notaționale, respectiv un rezultat al notării sintactice într-un câmp de referință, o versiune tehnologizată a ceea ce Nelson Goodman numea un „sistem notațional”. (Dupont 2017) Tehnologiile notaționale produc entități abstracte prin teste pozitive și fiabile, sau constitutive, teste ale sensului social acceptabil. În consecință, TB sunt eficiente în gestionarea activelor digitale, deoarece produc identități abstracte prin performanța notării. Tehnologiile digitale creează reprezentări prin abstractizarea proprietăților complexe ale obiectelor și apoi folosesc aceste identități nou formate pentru controlul și gestionarea entităților. Acest proces este apoi folosit pentru a controla și gestiona entitățile „reale”. Mai nou, aceste tehnologii pot controla și gestiona persoane și bunuri reale, bazându-se pe abilitatea lor de a abstractiza și de a gestiona identitățile.
Goodman consideră că: „Un sistem este notațional dacă și numai dacă toate obiectele care respectă inscripțiile aparțin aceleiași clase de conformitate și putem, teoretic, să determinăm că fiecare marcă aparține, și fiecare obiect respectă inscripțiile, a cel mult unui caracter particular”. (Goodman 1968, 156) Codurile, precum codul binar, codul mașinii și codul software, se consideră a fi un fel de scriere. Există o prăpastie ontologică între scrierea alfabetică (cod uman) și Javascript (cod pentru computere). Dar există o traducere simplă și fără probleme între Javascript și codul binar (aparent „limba” folosită de computere).
TB este un artefact al interacțiunii asincrone a unei rețele de mii de noduri independente, cu reguli simple și algoritmice, pentru a realiza o multitudine de procese financiare. (Antonopoulos 2014, 177)
Bibliografie
Antonopoulos, Andreas M. 2014. Mastering Bitcoin: Unlocking Digital Cryptocurrencies. 1 edition. Sebastopol CA: O’Reilly Media.
Dupont, Quinn. 2017. “Blockchain Identities: Notational Technologies for Control and Management of Abstracted Entities.” 2017. https://philarchive.org.
Foucault, Michel, and Jay Miskowiec. 1986. “Of Other Spaces.” Diacritics 16 (1): 22–27. https://doi.org/10.2307/464648.
Goodman, Nelson. 1968. Languages of Art. Bobbs-Merrill.
Miscione, Gianluca, and Donncha Kavanagh. 2015. “Bitcoin and the Blockchain: A Coup D’État through Digital Heterotopia?” SSRN Scholarly Paper ID 2624922. Rochester, NY: Social Science Research Network. https://papers.ssrn.com/abstract=2624922.
Young, Sherman. 1998. “’Of Cyber Spaces: The Internet & Heterotopias.” 1998. http://journal.media-culture.org.au/9811/hetero.php.
Note
[1] Heterotopia este un concept elaborat de filosoful Michel Foucault pentru a descrie anumite spații culturale, instituționale și discursive care sunt într-un fel „diferite”: tulburătoare, intense, incompatibile, contradictorii sau transformatoare. Heterotopiile sunt lumi în lumi, care în același timp oglindesc și totuși deranjează pe cei din afara lor.
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
