De la dosar la inferență. Legitimitatea epistemică a deciziei administrative asistate de inteligența artificială

Descriere

Dragomir; Andreea Nicoleta (2026), De la dosar la inferență. Legitimitatea epistemică a deciziei administrative asistate de inteligența artificială, IT & C, 5:3, 122-139, https://www.internetmobile.ro/de-la-dosar-la-inferenta-legitimitatea-epistemica/

From the Administrative File to Algorithmic Inference. The Epistemic Legitimacy of AI-Assisted Administrative Decision-Making

Abstract

The use of artificial intelligence systems in public administration is usually examined through the requirements of efficiency, transparency, non-discrimination, and accountability. This article addresses a prior question: under what conditions may a public authority legitimately treat an algorithmic inference as a source of knowledge for an individual administrative decision? The study examines the movement from a model based on documented facts and attributable, reconstructable administrative reasoning towards an administration in which algorithmic scores, classifications, and predictions influence fact-finding and the exercise of discretion. Methodologically, the article combines conceptual and legal-doctrinal analysis with an interdisciplinary synthesis of scholarship in public administration, organisation studies, human–AI interaction, and European Union law. It distinguishes between three concepts that should not be conflated: the technical accuracy of an AI system, the epistemic authority attributed to its outputs, and the epistemic legitimacy of relying on those outputs in the exercise of public authority. The article argues that aggregate statistical performance does not, by itself, justify the use of an algorithmic inference in an individual case. It therefore proposes a four-dimensional model of epistemic legitimacy comprising data provenance and epistemic adequacy, inferential legibility, the cognitive responsibility of the human decision-maker, and epistemic contestability. The model is subsequently connected to legal requirements concerning meaningful human oversight, the duty st hat reasons, access to relevant information, and effective administrative and judicial review. The main conclusion is that public administration may benefit from the predictive capacities of artificial intelligence, but it cannot delegate to an algorithm either the obligation to assess what is claimed to be known or the responsibility to justify the exercise of public power. The proposed framework provides a basis for evaluating AI-assisted administrative decisions beyond technical performance and formal compliance.

Keywords: artificial intelligence, public administration, epistemic legitimacy, algorithmic authority, administrative decision-making, administrative discretion, explainability, contestability

Rezumat

Integrarea sistemelor de inteligență artificială în administrația publică este analizată, de regulă, din perspectiva eficienței, transparenței, nediscriminării și responsabilității. Prezentul articol pornește de la o problemă anterioară acestor cerințe: în ce condiții poate o autoritate publică să trateze o inferență algoritmică drept temei legitim de cunoaștere pentru adoptarea unei decizii administrative individuale? Studiul examinează trecerea de la modelul deciziei întemeiate pe fapte documentate și pe un raționament atribuibil și reconstructibil la o administrație în care scorurile, clasificările și predicțiile algoritmice influențează stabilirea situației de fapt și exercitarea discreției. Metodologic, lucrarea combină analiza conceptuală cu analiza juridico-doctrinară și o sinteză interdisciplinară a literaturii din administrația publică, studiile organizaționale, interacțiunea om–inteligență artificială și dreptul Uniunii Europene. Sunt delimitate trei noțiuni care nu trebuie confundate: acuratețea tehnică a sistemului, autoritatea epistemică atribuită rezultatului algoritmic și legitimitatea epistemică a utilizării sale de către administrație. Articolul susține că performanța statistică agregată nu justifică, prin ea însăși, utilizarea inferenței într-un caz individual. În acest scop, este propus un model al legitimității epistemice alcătuit din patru dimensiuni: proveniența și adecvarea datelor, lizibilitatea inferenței, responsabilitatea cognitivă a decidentului uman și contestabilitatea epistemică. Modelul este apoi raportat la cerințele privind supravegherea umană, motivarea, accesul la informații și controlul efectiv al deciziei administrative. Concluzia principală este că administrația poate utiliza capacitatea predictivă a inteligenței artificiale, dar nu poate delega sistemului obligația de a evalua ceea ce pretinde că știe și nici responsabilitatea de a justifica exercitarea puterii publice.

Cuvinte cheie: inteligență artificială, administrație publică, legitimitate epistemică, autoritate algoritmică, decizie administrativă, discreție administrativă, explicabilitate, contestabilitate

IT & C, Volumul 5, Numărul 3, Septembrie 2026, pp. 122-139
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469
URL: https://www.internetmobile.ro/de-la-dosar-la-inferenta-legitimitatea-epistemica/
© 2026 Andreea Nicoleta DRAGOMIR. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.