Sfetcu, Nicolae (2025), Inovare, digitalizare și inteligența artificială în România: o analiză comparativă a competitivității științifice și tehnologice și a provocărilor structurale în contextul Uniunii Europene, IT & C, 4:3, 3-25, DOI: 10.58679/IT94194, https://www.internetmobile.ro/inovare-digitalizare-si-inteligenta-artificiala-in-romania/

Abstract

The comparative analysis in the European context of the last five years of science and technology in Romania has revealed significant gaps compared to the European Union average and to countries such as Germany, France, Poland or Bulgaria. This article provides a detailed analysis of Romania’s performance in research and innovation, scientific and technological production, the level of digitalization and advances in artificial intelligence, compared to the European Union average and representative member states. I will use official sources (Eurostat, OECD, European Commission, etc.) and I will structure the exposition in clear sections: introduction, methodology, analysis (by subdomains) and conclusions. The results highlight Romania’s position as a “modest innovator” of Europe, with performances of only ~38% of the EU average, placing it in last place among member states in many key indicators. Next, I will detail these findings and present comparative data summarized in graphs and tables.

Keywords: science, technology, research, digitalization, Romania, European Union

Innovation, Digitalization and Artificial Intelligence in Romania: A Comparative Analysis of Scientific and Technological Competitiveness and Structural Challenges in the Context of the European Union

Rezumat

Analiza comparativă în context european din ultimii cinci ani a științei și tehnologiei din România a relevat decalaje semnificative față de media Uniunii Europene și față de țări precum Germania, Franța, Polonia sau Bulgaria. Acest articol oferă o analiză detaliată a performanțelor României în cercetare și inovare, producția științifică și tehnologică, nivelul de digitalizare și progresele în inteligența artificială, comparativ cu media Uniunii Europene și statele membre reprezentative. Voi utiliza surse oficiale (Eurostat, OECD, Comisia Europeană etc.) și voi structura expunerea în secțiuni clare: introducere, metodologie, analiză (pe subdomenii) și concluzii. Rezultatele evidențiază poziția României drept “inovator modest” al Europei, cu performanțe de numai ~38% din media UE, plasând-o pe ultimul loc între statele membre la mulți indicatori cheie. În continuare, voi detalia aceste constatări și voi prezenta date comparative sintetizate în grafice și tabele.

Cuvinte cheie: știință, tehnologie, cercetare, digitalizare, România, Uniunea Europeană

IT & C, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 3-25
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT94194
URL: https://www.internetmobile.ro/inovare-digitalizare-si-inteligenta-artificiala-in-romania/
© 2025 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Inovare, digitalizare și inteligența artificială în România: o analiză comparativă a competitivității științifice și tehnologice și a provocărilor structurale în contextul Uniunii Europene

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română (Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) , Divizia de Istoria Științei (DIS)), ORCID: 0000-0002-0162-9973

Introducere

Analiza comparativă în context european din ultimii cinci ani a științei și tehnologiei din România a relevat decalaje semnificative față de media Uniunii Europene și față de țări precum Germania, Franța, Polonia sau Bulgaria. Acest articol oferă o analiză detaliată a performanțelor României în cercetare și inovare, producția științifică și tehnologică, nivelul de digitalizare și progresele în inteligența artificială, comparativ cu media Uniunii Europene și statele membre reprezentative. Voi utiliza surse oficiale (Eurostat, OECD, Comisia Europeană etc.) și voi structura expunerea în secțiuni clare: introducere, metodologie, analiză (pe subdomenii) și concluzii. Rezultatele evidențiază poziția României drept “inovator modest” al Europei, cu performanțe de numai ~38% din media UE (European Commission 2025a), plasând-o pe ultimul loc între statele membre la mulți indicatori cheie (NewsByte 2025). În continuare, voi detalia aceste constatări și voi prezenta date comparative sintetizate în grafice și tabele.

Fig. 1 Inovația în România vs. media UE. Sursa: (NewsByte 2025)

Metodologie

Metodologia acestei analize a presupus colectarea de date cantitative comparative din surse oficiale recente (2019–2025). Am extras indicatori din bazele de date Eurostat (de ex. cheltuieli R&D ca % PIB, personal de cercetare, publicații științifice, indicatori DESI privind digitalizarea și adoptarea AI), rapoarte ale Comisiei Europene – precum European Innovation Scoreboard 2025 și Digital Economy and Society Index (DESI) – și studii OECD. Pentru progresul în inteligența artificială, ne-am bazat pe monitorizările AI Watch ale UE și pe strategii naționale publicate. Abordarea comparativă a vizat România vs. media UE, evidențiind totodată contraste specifice cu Germania și Franța (economii avansate din Vest), respectiv Polonia și Bulgaria (economii est-europene cu nivel de dezvoltare apropiat). Datele au fost selectate pentru a reflecta ultimii 5 ani și a surprinde tendințele recente. În cadrul secțiunii de analiză, valorile indicatorilor sunt prezentate grafic și tabelar și discutate critic. Toate sursele folosite sunt citate conform normelor academice, pentru a asigura transparența și acuratețea informațiilor.

Analiză comparativă

Pregătirea și resursele cercetătorilor

Finanțarea cercetării (R&D)

În privința investițiilor în cercetare-dezvoltare, România se situează mult sub media UE. Cheltuielile totale de R&D ale României au fost în 2023 de numai ~0,52% din PIB, cele mai scăzute din UE (Eurostat 2025). Prin contrast, media UE a atins ~2,22% din PIB (Eurostat 2025), iar țările performante investesc peste 3% (Germania ~3,1% din PIB; Franța ~2,2% din PIB) (Eurostat 2025). Chiar și Polonia a crescut investițiile la ~1,5% din PIB în 2022, în timp ce Bulgaria alocă în jur de 0,8% (Eurostat 2025). România rămâne deci la coada Europei la acest capitol, ceea ce explică parțial capacitatea redusă de a forma și menține cercetători. (Notăm că autoritățile române au declarat ținte ambițioase – ex. atingerea 2% din PIB pentru C&D – însă acestea nu s-au materializat până în 2024.) (Trade.gov 2023)

Fig. 2 Cheltuieli interne brute pentru cercetare și dezvoltare, 2023. Sursa: (Eurostat 2025)

Resurse umane în cercetare

Corespunzător finanțării scăzute, și ponderea cercetătorilor în forța de muncă este cea mai mică din UE. Doar 0,5% din totalul angajaților din România activează în R&D, comparativ cu ~1,7% media UE (Eurostat 2024a). Germania are ~1,9% angajați în cercetare (Eurostat 2024a), iar țări nordice precum Finlanda sau Belgia depășesc 2% (Eurostat 2024a). Chiar și Polonia (ca reper regional) atinge ~1,0% (Akademickiej 2022), dublu față de România. Această diferență semnificativă evidențiază un deficit cantitativ de personal de cercetare. În plus, evoluțiile din ultimul deceniu arată un trend îngrijorător: între 2010 și 2020, numărul cercetătorilor (echivalent normă întreagă) a scăzut cu 7% în România – singura țară UE cu declin – în timp ce UE per ansamblu a înregistrat o creștere de ~40%, iar Polonia aproape și-a dublat numărul de cercetători (Akademickiej 2022). Abia recent (2013–2023) România a revenit la o creștere modestă (+11,7%, totuși printre cele mai mici rate) (Eurostat 2024a). Aceste date sugerează migrarea talentelor: cercetători formați în România care pleacă spre țări cu oportunități mai bune. De altfel, brain drain afectează întreg sectorul educație-cercetare – numărul de studenți și doctoranzi fiind în scădere, parțial din cauza emigrației tinerilor talentați (Trade.gov 2023).

Fig. 3 Resurse umane în știință și tehnologie, 2023 (% din populația activă cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani). Sursa: (Eurostat 2024a)

Formarea academică și calificările

Un alt indicator al pregătirii capitalului uman este nivelul de educație terțiară. România are cea mai mică rată de absolvire a învățământului superior din UE: în 2023 doar 23% dintre tinerii de 25–34 de ani aveau studii superioare, față de 43% media UE (Eurostat 2024b). Ținta europeană pentru 2030 este 45%, deja atinsă de peste jumătate din state; însă România rămâne departe, subliniind decalajul în formarea de specialiști înalt calificați. (Germania avea ~36% în 2021, Franța ~49%, Polonia ~40%, iar doar Ungaria și Italia se apropie de România cu ~29–31% (Eurostat 2024b).) Totodată, numărul anual de doctoranzi absolvenți în România este relativ scăzut raportat la populație – indicele UE al “noi absolvenți de doctorat” plasează România la ~35% din nivelul UE (European Commission 2025a). Aceasta indică atât capacitate limitată a școlilor doctorale, cât și interes și finanțare reduse pentru cariere de cercetare. Un alt aspect este mobilitatea internațională a cercetătorilor în formare: doar o mică fracțiune din doctoranzii din România sunt străini (indicator la < 15% din media UE (European Commission 2025a)), semn că România atrage foarte puțini studenți internaționali de doctorat comparativ cu țări ca Franța sau Germania. Prin urmare, ecosistemul de formare doctorală rămâne relativ izolat și sub-internaționalizat.

Condiții de lucru și distribuție sectorială

Din cauza subfinanțării cronice, cercetătorii români se confruntă cu infrastructură și salarizare adesea necompetitive, ceea ce alimentează exodul. În plus, structura ocupării în cercetare diferă de a țărilor avansate: în România, o proporție neobișnuit de mare a cercetătorilor lucrează în sectorul guvernamental sau academic, nu în cel privat. Aproximativ 33% din cercetători sunt în institute publice guvernamentale (record UE) și restul majoritar în universități, pe când doar ~35% activează în companii private (Eurostat 2024a). În contrast, Germania și Franța au ~60%+ dintre cercetători în industrie (Eurostat 2024a), semn al unui mediu de inovare condus de sectorul privat. Această situație indică un ecosistem de inovare slab integrat cu economia – companiile din România investesc puțin în R&D (doar ~0,19% din PIB în sectorul de afaceri, față de 2,1% în Germania) (Eurostat 2024a). Pe de altă parte, merită menționată dimensiunea de gen: România și Bulgaria au printre cele mai echilibrate distribuții de gen în rândul cercetătorilor (aprox. 45–48% femei cercetător) (Eurostat 2024a), apropiindu-se de paritate, spre deosebire de Germania sau Franța unde femeile reprezintă sub 30% din cercetători (Eurostat 2024a). Acest fapt sugerează că, în pofida problemelor generale, România a reușit să includă mai bine femeile în știință, comparativ cu economiile vestice.

Tabel 1 – Indicatori comparativi privind cercetarea și resursele umane (România vs. UE și țări selectate)

Sursa: Eurostat și rapoarte naționale citate în text. (Datele Germaniei și Franței la educație sunt aproximative pentru context.)

Interpretare

Datele agregate din Tabelul 1 confirmă poziția codașă a României. Investițiile publice și private în cercetare sunt minimaliste (0,5% din PIB față de >2% în economiile mari), ceea ce se reflectă în numărul foarte redus de cercetători și specialiști înalt calificați din economie. Doar 1 din 200 angajați lucrează în R&D în România, față de ~1 din 50 în Germania. Totodată, deficitul de capital uman calificat este amplificat de rata scăzută a absolvenților de studii superioare – sub jumătate din media UE – un obstacol major în calea dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere. În ansamblu, România dispune de o bază de cercetători insuficientă și subfinanțată, fenomen asociat și cu migrarea creierelor, în timp ce restul UE, inclusiv țări din Est ca Polonia, și-a extins considerabil resursele umane în R&D în ultimii ani.

Producția de publicații științifice și impactul lor

Un indicator sintetic al performanței științifice este volumul de publicații de cercetare și impactul acestora în comunitatea internațională (măsurat adesea prin citări). Și la acest capitol, România se află mult sub nivelul european. Potrivit datelor Comisiei Europene, România are cea mai mică productivitate științifică din UE, raportat la populație (NewsByte 2025). În 2022, cercetătorii români au publicat aproximativ 680 de lucrări științifice la un milion de locuitori, de aproape 2,1 ori mai puține decât media UE (1447 publicații/mil. loc.) (European Commission 2025c, 3). Spre comparație, Germania și Franța au realizat ~1100–1200 de publicații/mil., Polonia ~980, iar Bulgaria ~760 (toate depășind totuși România) (European Commission 2025c, 3).. Această diferență cantitativă este uriașă: practic, contribuția României la literatura științifică europeană este marginală. În 2020, România genera doar ~0,6% din totalul publicațiilor UE, deși reprezintă ~4% din populația Uniunii (Olson 2014).

Fig. 4 Publicații la un milion de locuitori, 2012 și 2022. Sursa: (European Commission 2025c)

Impactul calitativ al acestor lucrări, deși greu de cuantificat perfect, poate fi evaluat prin proporția de articole foarte citate (în top 10% la nivel mondial). Și aici România stă modest, deși nu la fel de extrem ca la volum. Conform indicelui de inovare al UE, doar ~5-6% dintre publicațiile românești se regăsesc printre cele mai citate 10% din lume – circa 66% din nivelul mediu UE la acest indicator (European Commission 2025a). România ocupă locul 18 din 27 la impactul citărilor (European Commission 2025a), deci aproximativ la mijlocul plutonului (spre deosebire de ultimul loc la majoritatea celorlalți indici de inovare). Aceasta sugerează că, dintre puținele lucrări produse în România, o parte reușesc totuși să atingă vizibilitate și relevanță internațională, chiar dacă densitatea de publicații de top este sub media europeană.

Pe de altă parte, colaborarea științifică internațională – un factor ce sporește atât volumul cât și calitatea cercetării – este foarte redusă la noi. România are cel mai scăzut nivel de publicații în co-autorat internațional din toată Uniunea (NewsByte 2025). Acest fapt indică o integrare slabă a cercetătorilor români în rețelele globale și europene de cercetare. Lipsa colaborărilor externe poate fi cauzată de bariere de finanțare și networking, dar și de faptul că puține instituții românești coordonează sau participă la proiecte mari europene (ex. Horizon 2020/Europe), comparativ cu cele din Polonia sau chiar Ungaria. Efectul este un cerc vicios: fără colaborări, vizibilitatea și impactul scad, ceea ce la rândul său limitează șansele de a atrage noi parteneriate și finanțări.

Un alt indicator relevant, numărul de brevete obținute, confirmă tendința: România are cea mai mică intensitate de brevete per capita din UE (NewsByte 2025), arătând că transferul tehnologic și inovarea aplicată sunt foarte reduse. Prin contrast, Germania și Franța produc mii de brevete anual, iar Polonia a crescut și ea treptat producția de brevete. România, însă, nu valorifică cercetarea în inovații comerciale aproape deloc, ceea ce reflectă și lipsa cercetării corporative menționată anterior.

Cauze și context

Diferențele semnalate mai sus sunt rezultatul atât al finanțării slabe cât și al politicilor incoerente în cercetare. România a traversat numeroase reforme ale sistemului de cercetare (ex. schimbări în criteriile de evaluare academică, reorganizări instituționale), unele cu efecte adverse. Literatura de specialitate notează că inconsistența politicilor românești în CDI a frânat creșterea producției științifice și a competitivității cercetării (Cernat 2024). În schimb, țări ca Polonia au investit în programe de finanțare pentru a-și conecta cercetătorii la rețele UE, ceea ce a dus la aproape dublarea numărului de cercetători și la creșterea substanțială a publicațiilor lor în ultimii 10 ani (Akademickiej 2022). Germania și Franța beneficiază de ecosisteme consolidate: centre de excelență, infrastructuri mari (ex. institute Max Planck, CNRS etc.), precum și de atragerea de creiere din străinătate – de exemplu, în Franța circa 40% din doctoranzi sunt străini, pe când în România procentul este infim (European Commission 2025a). Toate acestea fac ca producția științifică occidentală să fie cu mai multe ordine de mărime peste cea românească.

Fig. 5 Evoluția alocărilor bugetare guvernamentale pentru cercetare și dezvoltare (în procente din PIB) și a PIB-ului (miliarde de dolari americani) al României între 1995 și 2022. Surse de date: Eurostat și Banca Mondială (Cernat 2024)

În concluzie la acest subcapitol, România rămâne mult în urma UE la performanța științifică, cu un volum mic de publicații și o participare redusă la cunoașterea globală. Deși calitativ există și rezultate notabile punctuale (dovadă lucrările cu impact relativ ridicat raportat la totalul modest de lucrări), acestea nu compensează deficitul cantitativ. Pentru a recupera, ar fi esențială creșterea finanțării cercetării, stabilitatea politicilor pe termen lung și stimularea colaborărilor internaționale care să integreze comunitatea științifică românească în spațiul european de cercetare.

Nivelul de digitalizare și infrastructura digitală

Infrastructura digitală

La capitolul infrastructură și conectivitate, România prezintă un paradox interesant. Deși performanța digitalizării generale este scăzută, infrastructura de internet fix este relativ bine dezvoltată. România se numără printre liderii UE la viteza și penetrarea internetului fix în bandă largă, inclusiv în zone rurale (European Commission 2025b). Indicele DESI arată că la accesul la internet de mare viteză, România depășește cu mult media (127% din media UE, locul 6 în UE) (European Commission 2025a), grație investițiilor timpurii în rețele de fibră optică. De pildă, ~87% din gospodării au acces la rețele de foarte mare viteză, România fiind peste medie la acest subindicator. Cu toate acestea, accesul bun la infrastructură nu se reflectă proporțional în utilizarea și competențele digitale ale populației.

Figura 6. Infrastructura digitală, România vs. UE (Comisia Europeană 2023)

Competențele digitale ale populației

România ocupă ultimul loc în UE la capitalul competențe digitale. Doar ~28% dintre persoanele cu vârsta 16–74 ani dețin competențe digitale de bază, față de ~54% media UE (Masterson 2022). Acest nivel este net inferior celui din țările vestice (ex. ~79% în Țările de Jos și Finlanda; ~70% în Irlanda) și chiar sub cel al țărilor din regiune (Polonia 43%, Bulgaria 31%) (Masterson 2022). Cu alte cuvinte, aproape trei sferturi dintre români nu au abilități digitale elementare (cum ar fi utilizarea unui editor de text, navigarea sigură pe internet sau trimiterea de e-mailuri) (Masterson 2022). Această lipsă de competențe reprezintă un obstacol major în calea transformării digitale a economiei și societății. Educația digitală în școli a rămas în urmă, iar programele de formare a adulților nu au reușit încă să aducă la zi aptitudinile forței de muncă. Conform raportului DESI 2022, România se afla pe ultimul loc la capitolul “Capital uman digital”, cu scor minim la indicatori precum specialiști IT&C în forța de muncă sau absolvenți în discipline TIC (European Commission 2024) (Masterson 2022). (Notă: Paradoxal, România produce totuși mulți absolvenți în IT – ~5,6% din totalul absolvenților, locul 5 în UE – însă nu reușește să îi rețină; mulți tineri IT-iști emigrează sau lucrează pentru companii străine de la distanță (European Commission 2025b).)

Figura 7. Abilități digitale, Romania vs. Uniunea Europeană (Comisia Europeană 2023)

Digitalizarea economiei și a serviciilor

În consecință, utilizarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi și administrație este redusă, ceea ce plasează România pe ultimul loc în indicele compozit DESI. În 2023, România ocupa poziția 27/27 în DESI, cu un scor general de 30,6 (substanțial sub media UE ~52) (European Commission 2022). Deficitul este pronunțat mai ales la integrarea tehnologiilor digitale avansate în firme (ex. utilizarea serviciilor de cloud, big data, comerț electronic). Comisia Europeană notează că digitalizarea IMM-urilor românești rămâne mult în urmă față de media UE, adoptarea soluțiilor de cloud, comerț online sau automatizare fiind foarte scăzută (European Commission 2025b). Doar ~8% dintre firmele din România făceau vânzări online în 2020, de exemplu, față de 17% media UE. Un raport recent subliniază că digitalizarea întreprinderilor românești, mai ales a IMM-urilor, stagnează, limitând competitivitatea și inovația (European Commission 2025b).

În sectorul public, situația este similară: deși s-au făcut pași spre guvernare electronică, România încă are unele dintre cele mai scăzute scoruri la servicii publice digitale din UE. Portalurile de e-guvernare și serviciile online pentru cetățeni sunt mai puțin dezvoltate și utilizate decât în restul UE (ex. rata de interacțiune a cetățenilor cu administrația online este printre cele mai mici). Totuși, trebuie menționat că în ultimii ani s-au accelerat investițiile – de pildă, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) se alocă sume considerabile digitalizării administrației publice și serviciilor (peste 1,5 miliarde € pentru cloud guvernamental, digitalizarea sănătății, educației etc.). Comisia notează în 2024 că România „a continuat să investească masiv în digitalizarea serviciilor publice” (European Commission 2025b), fapt ce ar putea îmbunătăți situația dacă proiectele sunt implementate cu succes. Deja s-au înregistrat progrese la disponibilitatea datelor de e-sănătate și a platformelor de identitate digitală (European Commission 2025b).

Figură 8. Digitalizarea afacerilor, România vs. UE (Comisia Europeană 2023)

Comparativ regional și cu UE

Diferența dintre România și nucleul UE este clară: în timp ce țări precum Germania sau Franța nu excelează neapărat la toate capitolele (de exemplu, ambele au avut provocări în digitalizarea administrației, iar Germania a fost mult timp medie la broadband), ele au totuși o populație majoritar alfabetizată digital și un sector privat care adoptă noile tehnologii. Germania are ~70–75% din populație cu competențe digitale de bază (estimativ), iar Franța peste 60%, comparativ cu 28% în România (Masterson 2022). Țări ca Polonia au recuperat mult: deși în 2015 se aflau aproape de România, în 2023 polonezii au ajuns la scor DESI semnificativ mai mare (Polonia ~45 puncte vs. 30 România) și, cum am văzut, competențe digitale la 43% din populație. Bulgaria este încă aproape de România la indicele DESI (penultima), împărtășind probleme similare – competențe reduse și adoptare joasă a tehnologiei – dar chiar și ea este ușor peste România la majoritatea indicatorilor (ex. ~31% competențe digitale, scor DESI 2023 ~35). Prin urmare, România este, practic, lanterna roșie a digitalizării în UE. Singurele capitole unde România stă bine sunt conectivitatea (după cum s-a menționat) și numărul de absolvenți TIC – însă aceștia nu contribuie pe deplin la economia națională din cauza emigrării și a deficitului de locuri de muncă specializate interne (European Commission 2025b).

În ansamblu, nivelul de digitalizare al României rămâne mult sub media UE, cauzat mai ales de factorul uman – competențe și pregătire – și de întârzierea în adoptarea noilor tehnologii în afaceri și servicii publice. Infrastructura robustă de internet este o oportunitate insuficient exploatată. Pentru a reduce decalajele, sunt necesare investiții substanțiale în educație digitală (începând din școală, dar și pentru forța de muncă actuală), precum și stimulente pentru IMM-uri de a adopta soluții digitale. Recomandări oficiale insistă pe integrarea competențelor digitale ca element central în procesul educațional și pe programe de îmbunătățire a abilităților angajaților, în paralel cu simplificarea accesului companiilor la finanțare pentru digitalizare (European Commission 2025b). Numai astfel se poate valorifica baza tehnologică existentă (rețele broadband, număr de specialiști IT) pentru a obține beneficii economice și sociale similare cu cele din restul UE.

Fig. 9. Indicatori cheie de performanță ai României observați în 2024 ca procent din obiectivele UE 2030. Sursa: (European Commission 2025b)

Progrese în domeniul inteligenței artificiale (AI)

Strategii naționale de AI

Inteligența artificială a devenit în ultimii ani o prioritate strategică în UE, statele membre fiind încurajate să-și dezvolte propriile strategii naționale aliniate cu Planul coordonat al Comisiei (2018 și actualizările ulterioare). România, însă, a fost relativ întârziată în adoptarea unei strategii naționale de AI. După ani de dezbateri și pregătire, abia în iulie 2024 Guvernul României a aprobat Strategia națională privind Inteligența Artificială (2024–2027) (Theiss 2024). Această strategie își propune să stimuleze adoptarea tehnologiilor AI în economie și societate, asigurând totodată respectarea drepturilor și valorilor etice  (Theiss 2024). România se alătură astfel tuturor celorlalte state UE care deja aveau un cadru strategic AI. Spre exemplu, Franța și Germania au lansat strategii naționale încă din 2018: Franța prin inițiativa “AI for Humanity” prezentată de președintele Macron, cu un buget inițial de 1,5 miliarde € până în 2022 (din care 700 milioane € pentru cercetare) (European Commission 2021), urmată de o a doua etapă 2022–2025 cu încă ~2,2 mld. € alocați (AEEN 2025). Germania și-a prezentat Strategia Națională pentru AI tot în 2018, actualizată ulterior, și a planificat investiții masive – 5 miliarde € până în 2025 – pentru implementarea acesteia (Trade.gov 2024b). Și țările din Est au mișcat mai repede: Polonia a adoptat în 2020 o “Politică pentru dezvoltarea inteligenței artificiale”, integrată în strategia sa de digitalizare, iar Bulgaria a aprobat tot în 2020 „Conceptul pentru dezvoltarea IA până în 2030” (OECD 2025). Astfel, România a fost printre ultimele state care să își formalizeze strategia AI, evidențiind o anumită lentoare instituțională în abordarea acestui domeniu emergent.

Noua Strategie AI a României (2024) identifică direcții precum: dezvoltarea cercetării fundamentale și aplicate în AI, stimularea inovării și adopției AI în sectorul public și privat, formarea de specialiști AI și adaptarea sistemului educațional, precum și crearea unui cadru etic și de reglementare pentru AI. Documentul subliniază necesitatea cooperării internaționale și a alinierii la demersurile europene – de exemplu, adoptarea viitorului Act European privind Inteligența Artificială (AI Act), care va intra în vigoare treptat între 2024–2026 (Theiss 2024). Astfel, strategia României vine într-un context în care UE însăși reglementează AI și creează mecanisme (cum ar fi Pactul pentru AI propus de Comisie) pentru a ghida dezvoltarea acestei tehnologii.

Inițiative și capacități interne

Deși întârziată la nivel strategic, România a început să deruleze în ultimii ani câteva inițiative concrete în domeniul AI. Un progres major este înființarea primului institut de cercetare dedicat AI: în mai 2024 a demarat la Cluj construcția Centrului Român de Inteligență Artificială, o investiție de ~105 milioane lei (≈21 mil. €) la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (Emirates News Agency 2024). Acest centru va dispune de 30 de laboratoare moderne pe ~13.850 mp și va dezvolta soluții AI în domenii critice precum sănătate, transport, securitate cibernetică etc. (Emirates News Agency 2024). Inițiativa implică parteneriate cu companii de top (ex. Lockheed Martin) și își propune să transforme Clujul într-un hub de inovare în AI, valorificând ecosistemul local IT (peste 1.200 firme IT active în Cluj) (Emirates News Agency 2024). De asemenea, în București a fost lansat recent Hub-ul Român de Inteligență Artificială (HRIA) – un consorțiu coordonat de Universitatea Politehnica, cu finanțare UE (~65 mil. € pe 5 ani) pentru a sprijini proiecte de cercetare și inovare în AI, și a conecta industria cu mediul academic (EIB 2020). Prin PNRR și fonduri structurale, România a alocat investiții în infrastructuri digitale care includ componente AI (de exemplu, supercomputere și centre de date care pot susține aplicații de învățarea automată). Totodată, Autoritatea pentru Digitalizare a lansat programe de pregătire în AI pentru funcționari și planuri de introducere a cursurilor de bază în AI în școli și universități, recunoscând necesitatea formării de competențe noi. Cu toate acestea, capacitatea de cercetare în AI a României rămâne modestă: nu avem încă institute de talia celor din Europa de Vest și nici mega-programe naționale (Germania are rețeaua de centre de excelență Cyber Valleys, Franța a creat 4 Institute Interdisciplinare de AI la Grenoble, Nisa, Paris etc. (European Commission 2021)). Proiectele autohtone sunt abia la început, depinzând mult de finanțare externă.

Investiții și ecosistemul privat de AI

Investițiile publice directe ale României în AI au fost limitate până acum, dar ecosistemul privat începe să se dezvolte. Au apărut startup-uri românești notabile în AI (ex. UiPath – unicorn din domeniul automatizării, care folosește algoritmi AI – deși relocat în SUA; FintechOS – care în 2023 a atras o finanțare majoră de 55 mil. € (Recursive 2024), integrând soluții AI în servicii financiare). Fonduri de capital de risc internaționale și locale au început să finanțeze tineri întreprinzători în învățarea automată, computer vision etc. Cu sprijinul noii strategii, se așteaptă creșterea investițiilor publice: de exemplu, Planul Național pentru CDI 2022–2027 include un program dedicat AI și noi tehnologii, iar prin bugetul PNRR România a alocat ~180 mil. € pentru proiecte de cercetare în energie nucleară și AI (anunțate în 2023) (Xinhua 2025) (Ernst 2025). Totuși, aceste sume pălesc pe lângă investițiile marilor economii: spre exemplu, Franța și-a majorat bugetul AI prin programul France 2030, alocând încă 2,5 miliarde € pentru dezvoltarea și implementarea AI (Menardeau 2025); Germania a anunțat în 2023 un “atac AI” cu scopul de a deveni lider european – vizând ca 10% din PIB-ul său să fie generat de AI până în 2030 – și a suplimentat fondurile pentru AI (pe lângă cei 5 mld. € inițiali) (Rinke 2025). Prin comparație, România va trebui probabil să se bazeze considerabil pe fonduri UE (structurale, Orizont Europa) pentru a finanța proiecte AI de anvergură.

Adopția AI în sectorul public și privat

Cea mai elocventă dovadă a decalajului este dată de rata de utilizare a tehnologiilor AI în companii. Conform datelor Eurostat din 2024, doar ~3,1% dintre firmele din România (cu peste 10 angajați) folosesc aplicații de Inteligență Artificială, aceasta fiind cea mai scăzută pondere din UE (European Commission 2025d). Media UE a urcat la 13,5% în 2024 (de la 8% în 2023, deci o creștere robustă) (European Commission 2025d). Țările fruntașe, precum Danemarca, Suedia, Belgia, au între 24% și 28% din companii adoptând AI (European Commission 2025d). Chiar și în regiune, Polonia (5,9%) și Bulgaria (6,5%) depășesc România la acest indicator de două ori sau mai mult (European Commission 2025d). Cu alte cuvinte, AI este cvasi-inexistentă în mediul de afaceri românesc comparativ nu doar cu Vestul, dar și cu media est-europeană. Situația se explică prin nivelul scăzut de digitalizare generală a firmelor (discutat anterior) și lipsa know-how-ului intern: puține companii au specialiști sau parteneriate pentru a implementa soluții AI (precum analiză de date cu algoritmi de învățare automată, automatizări inteligente, chatboți avansați etc.). De asemenea, costurile percepute și nesiguranța privind beneficiile încetinesc adopția.

În Germania, de pildă, adopția AI a cunoscut o creștere accelerată: studii recente indică că în 2023 circa 12% din companiile germane utilizau AI, iar procentul ar fi urcat spre 20% în 2024 (GPTZero 2025), stimulată de disponibilitatea soluțiilor și de politicile de sprijin. Un sondaj Ifo arăta că în industria prelucrătoare germană, 17% dintre firme foloseau AI la începutul lui 2024 (Trade.gov 2024a). De asemenea, aproape jumătate din marile companii (cu peste 250 angajați) din UE folosesc deja AI (European Commission 2025d) – un segment unde și în România procentul e ceva mai mare decât la IMM-uri, dar tot substanțial mai mic față de marile corporații din Vest. Prin urmare, firmele private românești riscă să piardă avantajele competitive aduse de AI (eficiență, inovație în produse și servicii) dacă trendul nu se schimbă.

În ceea ce privește sectorul public, România se află abia în fazele pilot de adoptare a AI. Există inițiative incipiente: de exemplu, dezvoltarea de chatboți guvernamentali pentru relația cu cetățenii (cum ar fi asistentul virtual ION lansat de autorități în 2023 pentru a colecta feedback de la populație), sau proiecte de computer vision pentru siguranță publică (camere inteligente de trafic). Însă la scară largă, utilizarea AI în administrația românească este aproape inexistentă comparativ cu țări ca Estonia sau Franța, unde deja funcționează sisteme de diagnostic medical asistat de AI, algoritmi de optimizare în transportul public, ori sisteme de analiză predictivă a datelor guvernamentale. Strategia națională a României menționează obiective de a introduce treptat soluții AI în furnizarea serviciilor publice și procese decizionale, însă implementarea reală rămâne de realizat. Important este și cadrul de reglementare: România va trebui să transpună regulile AI Act (ce impun evaluarea sistemelor de AI utilizate de autorități, interzic anumite practici cu risc inacceptabil – precum supravegherea biometrică în timp real) (Theiss 2024). Acest lucru va cere capacitate instituțională și expertiză, încă inadecvate în prezent.

Fig. 10. Utilizarea tehnologiilor de inteligență artificială este în creștere în întreprinderile din UE. Sursa: (European Commission 2025d)

Perspective

În ansamblu, la debutul anului 2025, România se află la început de drum în domeniul inteligenței artificiale. Față de media UE și țări ca Germania sau Franța, decalajul este semnificativ atât ca pregătire strategică (până recent lipsă de strategie, finanțare modestă), cât și ca utilizare practică (adopție infimă în economie). Totuși, există și semnale pozitive: lansarea strategiei și a unor investiții dedicate sugerează o conștientizare a importanței AI. O oportunitate majoră o reprezintă fondurile europene (din programele Orizont Europa, Digital Europe, precum și PNRR) ce pot fi folosite pentru a construi infrastructura de cercetare și pentru a sprijini proiecte pilot de AI în industrie și administrație. De asemenea, România poate valorifica diaspora sa de specialiști IT și AI – mulți români lucrează în laboratoare de AI din străinătate – dacă creează condiții atractive pentru revenirea lor sau pentru colaborări internaționale. Comparativ, Polonia a început deja implementarea strategiei sale AI, investind în laboratoare naționale și hub-uri regionale, ceea ce i-ar putea oferi un avantaj competitiv în regiune. Bulgaria, cu strategia sa conceptuală, se concentrează pe dezvoltarea competențelor și a unui teren de testare AI în sectorul public. Așadar, competiția în Europa de Est privind AI se va intensifica, iar România va trebui să recupereze repede anii de întârziere pentru a nu rămâne și aici în urmă.

Concluzii

Analiza comparativă evidențiază că, în perioada recentă, România ocupă o poziție periferică în peisajul științei și tehnologiei din Uniunea Europeană. Nivelul de pregătire al cercetătorilor români este mult sub standardul european, din cauza finanțării insuficiente a cercetării, a numărului mic de specialiști și a exodului continuu de creiere. România investește de aproape 4 ori mai puțin în R&D decât media UE (raportat la PIB) și are cea mai redusă forță de muncă științifică din Uniune (Eurostat 2025). Această realitate se reflectă direct în producția științifică: România contribuie neînsemnat la fondul de cunoaștere al Europei, cu cele mai puține publicații pe cap de locuitor și cele mai puține colaborări științifice internaționale (NewsByte 2025). Deși calitatea unor lucrări este competitivă, impactul general rămâne limitat, iar inovațiile brevetabile sunt rare.

În domeniul digitalizării, România prezintă un contrast marcat între infrastructură și utilizare. Dacă la capitolul rețele de bandă largă stăm surprinzător de bine (datorită rețelelor de fibră optică extinse) (European Commission 2025a), la competențe digitale și servicii online suntem ultimii din Europa (Masterson 2022). Acest deficit de abilități digitale frânează transformarea economiei și administrației, menținând competitivitatea României scăzută într-o lume din ce în ce mai digitală. Țări ca Polonia, deși porneau de pe poziții similare acum 5-10 ani, au avansat mai rapid, investind în educație digitală și stimulente pentru firme, astfel încât și-au îmbunătățit substanțial scorurile DESI. România, în schimb, are nevoie de un efort susținut pentru alfabetizarea digitală a populației și pentru adoptarea pe scară largă a tehnologiilor precum cloud, big data, automatizare – aspecte unde întârzierea este recunoscută inclusiv de autorități și se încearcă recuperarea prin fonduri din PNRR și alte programe.

În ceea ce privește inteligența artificială, decalajul față de liderii europeni este momentan semnificativ, însă aici jocul este încă la început pentru toată lumea. România a pierdut câțiva ani fără o viziune strategică în AI, timp în care alte țări și-au construit ecosisteme solide de cercetare și inovare. Astăzi, adoptarea AI în România este abia detectabilă în statistici – doar ~3% din companii folosesc AI, față de 13–15% în Vest (European Commission 2025d) – semn că potențialul acestei tehnologii revoluționare nu este încă valorificat. Cu toate acestea, există și motive de optimism moderat: strategia națională recent lansată și investițiile începute (precum centrul AI de la Cluj (Emirates News Agency 2024)) pot oferi infrastructura și direcția necesare progresului. România are atuuri de capital uman (absolvenți IT talentați, programatori recunoscuți global) care, dacă vor fi formați și orientați și spre AI, ar putea accelera recuperarea decalajului. Succesul va depinde de implementarea efectivă a politicilor – asigurarea finanțărilor promise, crearea de parteneriate cu industrie și instituții externe, precum și adaptarea cadrului legislativ la inovație (inclusiv aplicarea regulamentelor UE precum AI Act).

Comparând punctual cu țările analizate: Germania și Franța se situează ferm în frunte, datorită investițiilor constante și viziunii strategice – ele reprezintă ștacheta pe care România, pe termen lung, ar aspira să o atingă în privința ecosistemului de inovare. Polonia ilustrează calea unei țări est-europene care, prin voință politică și folosirea oportunităților UE, își îmbunătățește vizibil indicatorii R&D – un exemplu demn de urmat. Bulgaria, deși aproape de România ca nivel, totuși a devansat-o ușor la câțiva parametri, semn că România riscă să rămână chiar în urma vecinilor cei mai apropiați dacă nu își accelerează reformele.

În concluzie, decalajul României față de media UE în știință și tehnologie rămâne considerabil, dar nu insurmontabil. Ultimii cinci ani au adus atât confirmarea slăbiciunilor (finanțare, resurse umane, management strategic deficitar), cât și oportunități noi (fonduri de redresare, inițiative digitale și AI emergente). Realizarea potențialului acestor oportunități necesită o abordare strategică coerentă și pe termen lung din partea României – investiții inteligente în educație și cercetare, măsuri de stopare a exodului de talente, stimularea inovării private și implicarea activă în proiectele științifice europene. Numai astfel România poate spera ca, în următorii ani, să înceapă să recupereze terenul pierdut și să se apropie de nucleul țărilor UE în aceste domenii esențiale pentru prosperitatea și competitivitatea unei națiuni în secolul XXI.

Bibliografie

• AEEN. 2025. “Can France become a world power in artificial intelligence?” AEEN, January 3. https://www.aeen.org/can-france-become-a-world-power-in-artificial-intelligence/.
• Akademickiej, Narodowa Agencja Wymiany. 2022. “Eurostat Reveals New Statistics – since 2010, the Number of Research Projects in Poland Has Almost Doubled.” Research in Poland, January 18. https://researchinpoland.org/news/eurostat-reveals-new-statistics-since-2010-the-number-of-research-projects-in-poland-has-almost-doubled/.
• Business France. 2023. “Key Indicators of French Economic Attractiveness – RESEARCH AND INNOVATION.” https://en.media.businessfrance.fr/download-pdf/677e87e3a3efbabb30094b2a#:~:text=France%20en,Programming.
• Cernat, Vasile. 2024. “The Unprincipled Principal: How Romania’s Inconsistent Research Reform Impacted Scientific Output.” Scientometrics 129 (9): 5557–75. https://doi.org/10.1007/s11192-024-05118-9.
• Comisia Europeană. 2023. “Digital Decade Country Report 2023 – Romania.” https://ec.europa.eu/newsroom/dae/redirection/document/98631.
• EIB. 2020. “Romania: EUR 21 Million EIB Backing to Strengthen Research, Education, and Innovation Infrastructure at the Technical University of Cluj-Napoca.” European Investment Bank. https://www.eib.org/en/press/all/2020-385-eur-21-million-european-investment-bank-backing-to-strengthen-research-education-and-innovation-infrastructure-at-the-technical-university-of-cluj-napoca.
• Emirates News Agency. 2024. “Romania Begins Constructing Its First AI Research Centre.” https://www.wam.ae/en/article/b3bx1cz-romania-begins-constructing-its-first-research.
• Ernst, Iulian. 2025. “Romanian Govt. Announces Nuclear and AI R&D Projects Worth EUR 180 Mln.” Romania Insider, March 10. https://www.romania-insider.com/romania-projects-research-nuclear-energy-artificial-intelligence-2025.
• European Commission. 2021. “France AI Strategy Report – European Commission.” https://ai-watch.ec.europa.eu/countries/france/france-ai-strategy-report_en.
• European Commission. 2022. “Romania in the Digital Economy and Society Index | Shaping Europe’s Digital Future.” https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi-romania.
• European Commission. 2024. “The Digital Economy and Society Index (DESI) | Shaping Europe’s Digital Future.” https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi.
• European Commission. 2025a. “European Innovation Scoreboard 2025 – Romania.” https://ec.europa.eu/assets/rtd/eis/2025/ec_rtd_eis-country-profile-ro.pdf#:~:text=Romania%20is%20an%20Emerging%20Innovator%2C,is%20below%20the%20average%20of.
• European Commission. 2025b. “Romania 2025 Digital Decade Country Report | Shaping Europe’s Digital Future.” https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/factpages/romania-2025-digital-decade-country-report.
• European Commission. 2025c. “SCIENTIFIC KNOWLEDGE PRODUCTION – Chapter 3.” https://ec.europa.eu/assets/rtd/srip/2024/ec_rtd_srip-report-2024-chap-03.pdf.
• European Commission. 2025d. “Usage of AI Technologies Increasing in EU Enterprises.” January 23. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20250123-3.
• Eurostat. 2024a. “R&D Personnel.” https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=R%26D_personnel.
• Eurostat. 2024b. “43% of EU’s 25-34-Year-Olds Have Tertiary Education.” May 27. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20240527-1.
• Eurostat. 2025. “R&D Expenditure.” https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=R%26D_expenditure.
• GPTZero. 2025. “How Many Companies Use AI in 2025?” AI Detection Resources | GPTZero, March 7. https://gptzero.me/news/how-many-companies-use-ai/.
• Masterson, Victoria. 2022. “Which European Countries Have the Most Digital Skills?” World Economic Forum, April 25. https://www.weforum.org/stories/2022/04/europe-basic-digital-skills/.
• Menardeau, Ethel. 2025. “AI: A Driving Force for Innovation in France.” Business France Nordic, February 6. https://world.businessfrance.fr/nordic/ai-a-driving-force-for-innovation-in-france/.
• NewsByte. 2025. “Romania Is Europe’s Worst Performer in Research and Innovation | Science|Business.” https://sciencebusiness.net/news-byte/romania-europes-worst-performer-research-and-innovation-0.
• OECD. 2025. “The OECD Artificial Intelligence Policy Observatory.” https://oecd.ai/en/.
• Olson, Randy. 2014. “Top 40 countries by the number of scientific papers published.” Reddit Post. R/Dataisbeautiful, March 16. https://www.reddit.com/r/dataisbeautiful/comments/20k5dk/top_40_countries_by_the_number_of_scientific/.
• Recursive, The. 2024. “Romania’s AI Startup Ecosystem: €160M Fresh Capital to Move the Innovation Needle.” TheRecursive.Com, November 29. https://therecursive.com/romania-ai-startup-ecosystem/.
• Rinke, Andreas. 2025. “Germany Plans AI Offensive to Catch up on Key Technologies, Document Shows.” Technology. Reuters, July 15. https://www.reuters.com/technology/germany-plans-ai-offensive-catch-up-key-technologies-document-shows-2025-07-15/.
• Statistics Poland. 2024. “Research and Experimental Development in Poland in 2023.” https://stat.gov.pl/files/gfx/portalinformacyjny/en/defaultaktualnosci/3313/7/13/1/research_and_experimental_development_in_poland_in_2023.pdf#:~:text=,409%20PLN%20and%20was.
• Theiss, Wolf. 2024. “COFAG Consolidation Act Brings Significant Changes for the Handling of Funding Claims.” CEE Legal Matters, July 16. https://ceelegalmatters.com/briefings/26897-preparing-for-the-future-romania-s-national-ai-strategy-and-the-eu-ai-act.
• Trade.gov. 2023. “Romania – Education and Training Services.” March 16. https://www.trade.gov/country-commercial-guides/romania-education-and-training-services.
• Trade.gov. 2024a. “Germany AI in Manufacturing.” May 31. https://www.trade.gov/market-intelligence/germany-ai-manufacturing.
• Trade.gov. 2024b. “Germany AI in Education.” November 19. https://www.trade.gov/market-intelligence/germany-ai-education.
• Xinhua. 2025. “Romania Launches 195 Mln USD Nuclear, AI Research Projects.” https://english.news.cn/20250308/199af5a328d146138bb3bde5c0ab1481/c.html.

Articol cu Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/).